- 4218
Wild Carpathia a disparut de pe youtube si Facebook "due to a copyright claim by the travelchannel". Noroc ca suntem "conectati la informatie" si l-am vazut deja, haha. Cine nu l-a vazut inca il are disponibil aici.
Destinat si canalului de televiziune (avand deci sarcina de a atrage publicul calator spre minunatie), Wild Carpathia pleaca de la premisa ultimului taram neatins, plaman verde-virgin repozitar de urme medievale, unde omul traieste in tacita intelegere cu fiarele. Practic, o alta exprimare a „comuniunii cu natura”, mai putin in directia „codru-i frate cu romanul”, mai degraba spre o eco-bio-conservare ce intereseaza supra-national.
Gandit in formatul cunoscut al gazdei povestitoare ce descopera, odata cu camera, noile pamanturi (simuland astfel experienta initiala a turistului), documentarul britanic nu insistă pe „romani”, asta facandu-l cu atat mai palatabil atat pentru „noi”, cat si pentru „ei”. In pauza dintre o poiana cu narcise si observatorul de ursi, gazda se deconecteaza in compania „localnicilor”, „locuitori stravechi ai tinuturilor muntoase”; in fiecare sambata, fara exceptie, stravechii merg la picnic in costum national, canta la tulnic si la alte instrumente la fel de „curioase” si de „autentice”. Desi fibra locala se va invartosa mandru national, meritul principal al filmului e ca pune in valoare peisajele muntoase, propunand o vacanta credibila intr-un rural epurat, unde omul e inghitit si calmat de natura.
Dupa mandrie, reflexul doi e ciuda: „uite cum stiu <<ei>> sa facă ceva despre tara <<noastra>>, <<noi>> de ce nu suntem in stare?” Poate pentru ca „avem” sentimente diferite fata de acelasi peisaj, ii dam intelesuri. Natura aceasta, inteleasa ca sprijin al unui anumit ethos, dispare odata cu ethosul. Iar a doua etapa – comerciala - de abordare a „frumusetilor patriei”, contine intentii de afirmare a exceptionalitatii contrazise de realitate. Nu suntem exceptionali. Mai ramanem fascinabili doar de fantoma interesului „dezinteresat”, venit dintr-o perspectiva exterioara, necontaminata de conotatiile RO. Totusi, ne place ca la straini le place de Carpati. Asta nu inseamna ca le place de noi, dar speram in sufletul secret ca undeva ne vom intalni, urcand spre poiana cu narcise.
Documentarul e filmat cu sensibilitate exersata pe frumuseti peisagistice. Cadrele din elicopter, urmarirea fluida a conversatiilor inscenate in lumina naturala, lipsa apusurilor excesive contureaza flatant si nu provoaca greata. Persoanele alese pentru interviuri sunt mai toate implicate intr-un domeniu sau altul al conservarii – fie ca e vorba de populatia de ursi, sau de satele sasesti/ unguresti. Printul Charles apare pentru discursul de final, repetand poezia ultimului taram. Dincolo de nevoia evidenta a unui anumit retorism (avand in vedere publicul tinta al canalului de travel) exista un interes autentic al realizatorilor. Se simte in atentia cu care filmeaza ursii sau cararile pentru biciclete dintre Viscri si satele din jur. Dupa un slalom printre intentiile publicitare si micile derapaje in exotism la tulnic, raman momentele imbucuratoare in natura. Mai mult decat un documentar despre Romania, Wild Carpathia e filmul unor pasionati de viu.