articol
stats
Nemira

Povesti erotice romanesti

Cumva faptul ca „la noi, proza erotica e ori prea rece, ori vulgara", la fel ca orice generalizare, da un sentiment confortabil: Intr-o buna zi se va scrie si acea carte remarcabila, fantezista si indrazneata, licentioasa, minunata. Este in aceasta speranta ceva normativ, ca si cum trebuie sa existe o literatura erotica, asa cum trebuie sa existe un roman-fluviu sau un premiu Nobel, numai pentru ca altii au toate acestea.

Povesti erotice romanesti nu este acea carte minunata si nici nu are pretentia ca ar fi. Altele sunt elementele tentante: ca este prima carte de acest fel reunind texte inedite ale autorilor contemporani; ca editura care a publicat-o are deja o traditie cu Eroscop; ca validarea vine din partea unor nume cunoscute, premiate, apreciate: Emil Brumaru, Radu Aldulescu, Filip Florian, Ioan Grosan, Marius Chivu; insasi curiozitatea fata de nou si nemaicitit; poate si un mic spirit rautacios.

In contrast cu asteptarile mari, impresia generala pe care o lasa volumul este de dezlinare si lincezeala, contra sau tocmai din cauza optiunii celor mai multi autori pentru un erotism morbid, la limita, conform retetei care combina sexul cu ceea ce e obscur, murdar, deviant. Asta ar trebui sa asigure cu succes si excitatia si fiorul estetic. Insa nu se intimpla asa, scriitorii de aici parca au uitat sau nu au stiut niciodata sa scrie.

Nu imi dau seama unde este Stefan Agopian din Sara sau Tache de catifea in povestirea Oglinzi, pizda si azotat de argint. Nu il gasesc pe Emil Brumaru in proza-poem din acest volum, subtiata, anemica. In afara de faptul ca sunt hard, ceea ce nu e o calitate in sine, prozele lui Ionut Chiva si Dan Sociu nu impresioneaza prin nimic, le uiti dupa ultima pagina. Mai curind da fiori cinismul lui Ioan Grosan, a carui Domnisoara Bovary descrie un concurs de miss din timpul comunismului, decor in care intilnirea-seductie dintre tata si fiica isi pierde din aerul siropos.

Scrisa corect (ce ii pot reprosa fara sa caut nod in papura?), insa fara indrazneala, fantezia unui profesor din naratiunea lui Marius Chivu se afla la limita dintre literaturizare si eleganta. Felul in care barbatul si-o imagineaza pe studenta rebela, excesiv ocolitor, ridica o problema interesanta, care se poate extinde la intreg volumul: cit de mult putem sa ne punem fanteziile in cuvinte, cum putem sa traducem imaginea in cuvint?

Ce arata Povestile erotice romanesti e ca traducerea asta de cele mai multe ori nu reuseste, ca „a fute" nu e incarcat erotic in sine, ca orgia, sexul in grup, emotia primelor descoperiri senzuale, exotismul, apelul la categoria „perversiuni" nu garanteaza atractivitatea unei povestiri (povesti) erotice. Mai mult, volumul pare sa fie intocmit in spiritul cool care inghite orice criteriu, ca sa nu discrimineze, chipurile, iar cei ce au scris sunt un fel de victime ale modei: prozele lor nu fac nota discordanta cu stilul relaxat si crunt plictisit al veacului. E cool ca 17 autori sa scrie un volum erotic cum nu s-a mai vazut in literatura romana. Dar atit; a considera ca Povestile erotice romanesti sunt literatura erotica e cam mult.

 

*Cartea poate fi achizitionata online cu doar 7 lei de aici.

Articol scris de Alexandru Andronic | Mie, 22/10/2008 - 11:02
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului admin

Om bun cu intentii bune. Copilaresc prin filme pe filmic.ro si incerc sa arat partea buna a unui alt Iasi.

www.alexandronic.com - Blog
www.twitter.com/zaducu - Twitter