Eat, pray, love

Maninca, roaga-te, iubeste este autobiografie pura. Este o carte de memorii care ne spune povestea unei Elizabeth Gilbert aflata in pragul unui divort epuizant atit emotional, cit si financiar; o ruptura vitala dupa ce si-a dat seama de faptul ca visurile ei si ale sotului ei sint diametral opuse. Avem de-a face astfel cu o Elizabeth Gilbert a carei armonie interioara este distrusa, Maninca, roaga-te, iubeste devenind marturia calatoriei intru sine. Pentru protagonista noastra, aceasta descindere intru sine inseamna imbinarea placerii lumesti cu smerenia. Cu acest tel in minte, ea porneste intr-o calatorie in locuri care ii pot oferi toate acestea: Italia (placere), India (devotiune) si Indonezia (echilibru).

In mod cert povestea lui Elizabeth Gilbert este povestea a milioane de femei, care, poate ca din ratiuni financiare ori de alta natura, nu au putut sa intreprinda aceasta calatorie. A milioane de femei care au gasit alinare si speranta in paginile cartii, motiv pentru care a si devenit rapid un bestseller, cu 10 milioane de exemplare publicate si traduceri in 30 de limbi. Mai mult decit atit, inca de la aparitie a ajuns in fruntea topului The New York Times al celor mai bine vindute carti, pozitie de care se bucura si doi ani mai tirziu, in 2008. In plus, in acelasi an The Times a inclus-o pe Gilbert in topul celor mai influenti 100 de oameni din lume. La noi s-a bucurat de primele pozitii ale unui alt tip de clasament: topul cartilor furate.

Personal am dubii in ceea ce priveste faima de care s-a bucurat, nefiind o carte cu prea multa substanta, dimpotriva. Ceea ce o salveaza este faptul ca ofera o introducere accesibila (de altfel nu foarte in profunzime) in hinduism si budism, religii care propavaduiesc mai bine decit altele ceea ce cauta Elizabeth Gilbert si cititoarele ei: pacea interioara, armonia sufletului si a trupului. De asemenea, delicioase sint si pasajele in care sint descrise practici si obiceiuri din India si Indonezia. De pilda, aflam ca pentru cei din Bali echilibrul este o arta, o stiinta si o religie, motiv pentru care nu folosesc decit patru nume pentru copiii lor: Wayan, Made, Nyoman si Ketut, adica primul, al doilea, al treilea si al patrulea, nume care denota ordinea in care s-au nascut.

In rest, criza ei existentiala nu este deloc una noua, iar modalitatea simplista de a exprima toate acestea nu ii diminueaza caracterul comun, mediocru, lipsit de profunzime. Citind cartea am avut de citeva ori senzatia ca ma uit la un film slab, pelicula care a si aparut in 2010, regizata de Ryan Murphy, avind-o pe Julia Roberts in rolul principal. Filmul, intocmai ca romanul, nu este unul stralucit, dar asta nu din pricina jocului actoricesc. Citind cartea am cules cu nesat informatiile referitoare la traditiile si practicile definitorii pentru India si Indonezia si am plasat celelalte detalii (practic viata protagonistei) pe un plan secund. Filmul imi fura aceasta placere, concentrindu-se mai mult pe actiunile si trairile lui Liz Gilbert.

Interesant de descoperit este Bali de dupa Mananca, roaga-te, iubeste. In acest sens, sint multe pareri care spun ca Elizabeth Gilbert a distrus Ubud, un orasel de pe insula, care sufera, de cind a devenit cunoscut romanul, de un aflux de femei de 30-40 de ani imbracate in caftane si aflate in cautarea sinelui pierdut al lui Elizabeth Gilbert mai degraba decit pe al lor.