- 3564
Premiera pe tara la Ateneul Tatarasi: Se anunta un spectacol actual
Regizorul si scriitorul Lucian Dan Teodorovici monteaza, in premiera pe tara, spectacolul Suînt o baba comunista, dupa o dramatizare proprie a romanului scriitorului iesean Dan Lungu. Cu umor si eleganta, scriitorul Dan Lungu a subliniat faptul ca simte ca i-a fost confiscat romanul, dat fiind ca Lucian Dan Teodorovici a devenit de-a dreptul pasionat de aceasta carte - a scris atat scenariul pentru ecranizarea lui Stere Gulea, cat si trei variante de scenariu pentru reprezentatia care urmeaza sa aiba loc la Ateneu. Update: spectacolul se joaca din nou pe 17 ianuarie, 22 si 27 februarie, 9 si 30 martie, 22 mai, de la aceeasi ora.
Cartea lui Dan Lungu, Sint o baba comunista!, a fost tradusa in mai multe limbi straine si este pusa in scena in Olanda si Ungaria pentru ca trecutul recent al romanilor este de mare interes in Occident. Motivul este acelasi pentru care a atras atentia regizorului iesean, Lucian Dan Teodorovici: actualitatea temei – nostalgia comunismului la romani. De la intentia de a declara locul executiei sotilor Ceausescu monument istoric la simple pareri de rau dupa vremuri in care toti oamenii aveau un job, o locuinta asigurata de stat si erau protejati de manipulare mass-media si asalt iconic (programul TV se incheia la ora 20, nu existau reclame, dar nici filme). Partea proasta consta in faptul ca inocularea imagistica se producea pe alte cai (propaganda de ziua conducatorilor ori cu alte prilejuri, zile nationale etc.). Oamenii aveau un loc de munca si un salariu decent, dar stateau la cozi insuportabile, unde se certau si se inghionteau, pentru o jumatate de pui pe cap de locuitor pe luna, un pachet de unt sau un kilogram de banane/portocale de Craciun. Banii nu le serveau la nimic, pentru ca rafturile magazinelor erau goale. Ciocolata chinezeasca era o raritate!... Precum multe altele… Nostalgie dupa ce?!!!
Foarte bine punctat de catre scriitorul Dan Lungu faptul ca nostalgia apare nu doar cu privire la trecut, ci si in legatura cu viitorul. Atunci cand simti ca nu te integrezi contextului istoric caruia ii apartii de fapt si ca viitorul nu-ti este favorabil, te refugiezi in nostalgie, pentru a-ti putea pastra intacta sanatatea mentala. As adauga si speranta ca o componenta similara – a trai intr-o continua proiectie de viitor, anuland prezentul insuficient. E o situatie dramatica pentru romani, insa, in mod cert, nostalgia nu reprezinta o solutie si nu poate fi decat ironizata in formele pe care le-a imbracat… Pentru ca realitati precum cele descrise mai sus (din vremea comunismului) sunt la fel de dramatice ca si viata dezolanta pe care o traim astazi. Si atunci ce e de facut?!
In acest punct, as aduce in discutie cuvantul pertinent al regizorului spectacolului, Lucian Dan Teodorovici. Avand la dispozitie o echipa de actori foarte buni (Pusa Darie, Adrian Marele, Dumitru Nastrusnicu, Sorin Cimbru, Delu Lucaci, Dumitru Nastrusnicu, Andreea Spataru, Viorel Varlan, Cosmin Panaite), din generatii diferite, care au prins sau nu perioada comunismului, acesta si-a construit demersul regizoral in maniera interogativa, iar nu asertiva. Spectacolul urmareste sa adreseze o serie de intrebari, sa analizeze concepte, intr-o abordare actuala, nicidecum sa ofere raspunsuri ori solutii existentiale.
Intentia este ca tinerii sa vina la acest spectacol pentru a vedea un punct de vedere asupra unei epoci despre care au invatat doar din cartile de istorie, de aceasta data fiindu-le facilitat accesul intr-o maniera concreta, ce le va deschide, poate, si alte orizonturi de asteptate si eventuale posibilitati de actiune. In acelasi timp, publicul matur este invitat pentru a rememora si a realiza ca nostalgia nu este o varianta viabila! Si nici macar speranta, in absenta faptuirii!
