Pentru prietenii cei mai buni

Subiectul piesei este destul de simplu: doua prietene foarte bune care isi descopera feminitatea, una imbratisand-o si cealalta ignorand-o pentru ca i se pare mult mai benefic sa-si indrepte fascinatia catre prietena de joaca. Lauren, cea care isi marturiseste constant sentimentele si dorintele, este cea pe care o vedem manifestandu-se si la maturitate sub numele prietenei ei cele mai bune (dar nu am sa va zic de ce pentru ca merita sa descoperiti singuri), devenind, de fapt, dintr-o fiinta fireasca si spontana una absenta. Exista mai multe teme pe care regizorul Catalin Mindru a stiut sa le dozeze corect de-alungul piesei fara a o scoate in evidenta prea mult pe una sau a o ignora pe cealalta. Poate sa fie o piesa despre prietenie, despre ce inseamna sa-ti folosesti sau marturisesti sexualitatea, despre incapacitatea oamenilor de a trai in prezent, cheia interpretarii e la alegerea voastra.

Jocul actorilor este usor de urmarit ceea ce duce la o apropiere mai buna a spectatorului fata de actiunea din fata lui. Nu se exagereaza in momentele foarte sensibile iar in celelalte nimeni nu pica in zeflemea. Am avut ocazia sa o vad pe Cristina Bodnarescu (Lauren) in roluri care cereau sa fie extrem de afectata cum ar fi personajul din “Sora lui...” de Lot Vekemans cu care a participat si la Gala Hop din 2010 unde nu m-a convins absolut deloc, insa in BFF a reusit sa intre in pielea personajului mult mai usor si chiar sa dea o reprezentatie credibila.

Va sfatuiesc sa va luati prietenul sau prietena aia buna (daca au peste 16 ani!) cu care mai vorbiti sau nu din copilarie/ liceu/ facultate si sa participati la introspectia propusa de Best Friends Forever de la Centrul Cultural Francez.