articol
stats

Cum a fost la Legenda Marelui Inchizitor

Un spectacol de Victor Rebengiuc, ce a avut loc joi, 21 octombrie, la Ateneul din Tatarasi.

Legenda Marelui Inchizitor - un spectacol de traire, de interpretare si de ultima aparitie pe scena din Iasi a marelui actor (conform celor spuse de el). Un monolog adresat, o atitudine puternica, fluctuatii ale vocii: cand grava, cand normala, cand furioasa.

Singur pe scena, dar nu si in sala si in viata, insotit de sotia domniei sale, actrita Mariana Mihut, Victor Rebengiuc este in acelasi timp si Marele Inchizitor din Sevilla si Iisus, care dupa 1500 de ani vine pe pamant, unde este socotit si intrebat: "De ce-ai venit sa ne tulburi?" - pe o voce raspicata si plina de resentimente.


In fapt, spectacolul este o mare intrebare retorica: "Ce-ar fi fost daca?". Ce ar fi fost daca Iisus chiar ar fi venit intre oameni dupa 1500 ani de la rastignirea sa? Cum ar fi reactionat pacatosii in fata unei posibile judecati? Inchizitorul nostru pare sa fie un razvratit impotriva legii divine, impotriva celui care a instituit aceasta lege si un Iuda in varianta "moderna": "Inchizitorul il saruta pe prizonier" si ii spune ca ceea ce a facut il poate costa arderea pe rug.
O alta pedeapsa, straina de cea stiuta de mireni, arderea pe rug. "Razvratitii pot fi si ei fericiti" spune inchizitorul si il "acuza" pe Iisus de o inteligenta sclipitoare. Cum a savarsit el atatea minuni? "Daca omul respinge miracolul, il respinge pe Dumnezeu". Este inexplicabil pentru cel care judeca oamenii dupa propriile descoperiri: "Ai avut o parere prea buna despre oameni, ei sunt sclavi, sunt slabi si pacatosi. Pretuindu-l mai putin pe om, l-ai fi iubit mai putin. Tu nu intelegi ca libertatea ta i-a impins pe ei la sclavie?".

Observam ca starea de revolta a inchizitorului se materializeaza in aceste intrebari care il fac sa se cutremure si il determina sa afirme: "Du-te si sa nu mai vii niciodata!". Asa se termina spectacolul. Inceput cu o intrebare si finalizat cu un indemn mai putin optimist decat ne-am fi asteptat.

Lumina difuza, cele trei reflectoare si linistea din sala l-au gasit in mijlocul scenei pe V.Rebengiuc cu un caiet albastru in mana. A recitat. Parca am fost in fata poeziei lui Eminescu, Scrisoarea I, unde dascalul lua chipul lui Iisus, iar posteritatea, mantaua inchizitorului.

In stanga mea, actrita Mariana Mihut. Linistita, absorbita de ceea ce se intampla pe scena, cu o expresie de multumire si bunavointa fata de actor. Il stie, ii este drag, ar vrea sa creada ca toti cei din sala il pretuiesc si ca nu-l judeca pentru faptul ca a recitat. Asta a fost spectacolul. Cei care au avut alte asteptari, trebuiau sa citeasca recenzia. Cu modestie a iesit din sala. Am auzit doar aplauzele, am aplaudat la randu-mi si am iesit. :)

Articol scris de Mihaela Axinte | Mar, 26/10/2010 - 10:38
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului mihaela.axinte

Comentarii

Felicitari draga mishaela! Si sa nu te schimbi niciodata
...pacat ca organizatorii au in vedere mai mult partea financiara si mai putin atitudinea fata de spectatori
Vă mulţumesc, fetelor!:)