- 2888
Nimic nou pe frontul de nord-est?
Arhitectura si profesia de arhitect sunt greu de sintetizat in definitii complete. S-a ajuns la folosirea termenilor in chip descriptiv, pentru a ilustra maiestria in general. Avem arhitectura unui PC, poti fi arhitect al unui sistem, al unei bucatarii sau retete culinare in aceeasi masura in care poti fi un arhitect ce se rezuma strict la proiectarea unei fatade. Totodata, cunostintele arhitecturale se vad tot mai des in domenii precum scenografia sau industria jocurilor si a filmelor. Prin cresterea ariei de acoperire si nereusind sa intre in constiinta comuna, termenul de „arhitectura” se dilata incontrolabil, generand confuzie pentru cei care o studiaza/au studiat-o sau o predau/o profeseaza. Daca pentru acesti „initiati” profesia se afla intr-un impas, asteptarile din partea publicului consumator de arhitectura nu pot fi foarte inalte. Ne aflam, din punct de vedere cultural si istoric, la un punct de turnura – identificarea arhitecturii cu gestul cultural cel mai insemnat.
O multitudine de argumente teoretice si practice, cuplata cu experienta solida a altor societati civilizate, ne confirma ca aceasta directie este cea mai favorabila. In contextul ei, dorim sa creionam un viitor posibil si dezirabil. Mai mult, avem indrazneala de a propune o serie de pasi care ne vor duce acolo. Pana a ajunge in punctul in care sa demonstram caracterul cultural al arhitecturii, avem o suma de probleme care trebuie sa ne preocupe. Faptul ca prea putine o fac este ingrijorator, la fel de ingrijorator pe cat este modul in care majoritatea arhitectilor se complac in a respecta agenda politica sau economica ce le sta la baza sistemului de relatii si valori.
Exista, din fericire, exemple de initiative individuale sau de grup care se manifesta in orasele noastre prin actiuni la prima vedere ciudate, cu scopuri aparent difuze. Intre acestea: concursul de arhitectura, din ce in ce mai sustinut de organizatiile profesionale (O.A.R. si U.A.R.), reabilitarea unor cladiri si punerea acestora in slujba orasului (Uzina de apa in Suceava, Proiectul Turnul nostru in Iasi), crearea unui spatiu alternativ de manifestare intitulat Clubul Creatorilor, Festivalul de Arhitectura ARKA sustinut de Asociatia Studentilor Arhitecti Iasi, festivalul Filmul de Piatra in Piatra Neamt, o blogosfera extrem de activa axata pe cultura si multe idei in aer.
Faptul ca oamenii demareaza astfel de initiative certifica nu doar calitatea actiunilor lor, ci si capacitatea de agregare sociala pe termen lung atunci cand in joc este binele comun. Felul in care orasul este afectat de aceste proiecte se va vedea in timp. Consideram ca toti actantii publici - de la locuitorii urbei pana la autoritati - care vor incuraja si sprijini aceste actiuni, vor sesiza caracterul lor de investitie pe termen lung, din care toata lumea are de castigat.
Fie ca atrag atentia asupra caracterului notarial al profesiei, birocratiei exagerate, felului denaturat de a pune problema si a face arhitectura; fie ca se organizeaza in asociatii, fac voluntariat sau pur si simplu isi desfasoara activitatea respectand codul deontologic si valorile morale, arhitectii si artistii vor sa ajute la evolutia societatii si la cresterea calitatii vietii. Manifestarile pot fi diferite: activitati de strada, festivaluri, flashmob-uri, ateliere, insa toate poseda o energie si o dezinvoltura ce premerge schimbari puternice si benefice la nivel societal.
Cu primul numar al revistei North Eastern Architect facem un apel la solidaritate. Chiar daca debuteaza in mediul virtual, realul este in cele din urma tinta. Toti cei ce vor si pot ajuta ca lucrurile sa evolueze nu trebuie sa astepte, ei trebuie sa fie schimbarea, actionand si antrenandu-i pe cei din jur. Prin perpetuarea exemplului pozitiv, al acestei exceptii sociale, putem inlocui o realitate nesatisfacatoare.
*Guest writer pentru acest articol este Alexandru Sescioreanu, arhitect.
** Acest material a aparut ca editorial in primul numar NEA.
