articol
stats

Gheorghe Rojniță, apărătorul igienei târgului Iași

Personalitate medicală de prestigiu, Gheorghe Rojniță a fost primul profesor de igienă al Facultății de Medicină din Iași unde a predat timp de aproape două decenii (1882 - 1900). Dar cel mai mare merit al medicului Rojniță este că s-a îngrijit de starea sanitară a capitalei Moldovei din poziția de medic șef al orașului său. El este cel care a înființat Laboratorul de Igienă din Iași (1897) și a stabilit o serie de regulamente privind igiena publică, limitând astfel numărul îmbolnăvirilor. De menționat este că medicul Gheorghe Rojniță s-a implicat activ în problema spinoasă a aducțiunii de apă potabilă de la Timișești.  În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Iașul, un oraș în expansiune, se confrunta cu lipsa apei potabile de calitate. Aducțiunea de la Aroneanu nu satisfăcea nevoile locuitorilor. Erau prea puține cișmele publice, iar populația se alimenta din fântânile din curți care aveau cel mai adesea apă infectată, în care se infiltrau dejecții.

Primarii orașului și-au pus adesea această problemă. Vasile Pogor lansat ideea aducțiunii de apă de la Timișești, sugestie preluată de primarul Nicu Gane, care l-a angajat pe hidrologul englez William Lindley pentru acest proiect. Opoziția și presa au declanșat un mare scandal, argumentându-se că sunt costuri uriașe și propunând varianta aducțiunii de apă de la Prut. Opinia  publică s-a împărțit în două tabere. Autoritățile științifice ale orașului, Petru Poni și Grigore Cobălcescu au realizat studii și au făcut analize ale apelor. Medicul Gheorghe Rojniță a susținut tabăra Lindley, afirmând că din punct de vedere al igienei, apa de la Timișești este de o calitate mai bună. În final, proiectul a fost finalizat și în 1911, ieșenii au putut bea apă de Timișești. Mai târziu, s-a realizat și aducțiunea de la Prut. Astăzi, Iașul este alimentat și cu apă din Prut și cu apă de la Timișești.

Gheorghe Rojniță ( 1845, Fălticeni – 1910, Paris) – medic, profesor universitar, medic șef al orașului Iași. Localizare mormânt Eternitatea – parcela 3/I, rând 1, loc 5.

După patru ani de la înființarea, în 1879, a Facultăţii de Medicină din Iaşi, se creează Catedra de Igienă, la care este numit profesor dr. Gh. Rojniţă, personalitate medicală de prestigiu, figură cunoscută a Iaşiului din acea vreme, întemeietorul învățământului de igienă la Facultatea de Medicină din Iaşi şi conducător al catedrei timp de aproape două decenii (1882-1900).

Gh. Rojniţă s-a născut la 28 octombrie 1845, la Fălticeni. Între1866-1867 urmează Şcoala Naţională de Medicină, condusă de C. Davila. În anul 1868 trece examenul de bacalaureat, după care pleacă în Franţa pentru continuarea studiilor la Facultatea de Medicină din Paris, unde este primit în anul III, prin echivalarea primilor doi ani urmaţi la Şcoala Naţională de Medicină din Bucureşti. La 21 decembrie 1869 promovează examenele de patologie externă şi internă. La izbucnirea războiului franco-prusac din 1870, Gh. Rojniţă întrerupe cursurile, înrolându-se ca voluntar în ambulanţele sanitare din timpul asediului Parisului. În Monitorul Oastei din 1871 se găseşte o listă cuprinzând 24 medici şi studenţi români care au lucrat în ambulanţele sanitare ale armatei. Printre aceşti tineri figurează şi studentul Gh.Rojniţă, încadrat în ambulanţa de la Val de Grace, alături de Alex. Peride, viitor profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Iaşi.

După o întrerupere de aproape doi ani, Gh. Rojniţă se prezintă la 15 decembrie 1871 la primul examen de doctorat, la care este respins, după cum va fi respins la încă două prezentări. Abia în iunie 1873 reuşeşte să promoveze primul doctorat, iar la 22 septembrie 1874 susţine teza de doctorat în medicină cu subiectul „Sur l’aphasie avec hémiplégie et gangrené simultanée” în faţa comisiei prezidată de P. Broca.

După terminarea studiilor, Gh. Rojniţă se reîntoarce în ţară şi, deşi era posesor al unei diplome de doctor de la Paris, se îndreaptă spre  mediul rural, funcţionând, între anii 1876-1878, ca medic de plasă şi spital în comuna Tirnauca din fostul judeţ Dorohoi. Se reîntoarce la Iaşi, unde este numit medic al Spitalului Sf. Spiridon, iar în 1880 ocupă prin concurs postul de medic al unei circumscripții sanitare în Iaşi, în care funcţionează până în 1895, când este numit medic şef al oraşului Iaşi. Îndeplineşte această funcţie până în 1900, când se pensionează.

În calitatea sa de medic şef al oraşului şi de vicepreşedinte al Consiliului de Igienă desfăşoară o bogată activitate. Publică rapoartele anuale ale stării sanitare a oraşului şi câteva regulamente privind diverse probleme de igienă comunală. Din acestea, se desprinde stăruinţa doctorului Gh. Rojniţă de a consolida bazele teoretice ale activităţii sanitare comunale, desfăşurată de medicii de circumscripţie, medicul şef şi Consiliul de igienă. Conştient de răspunderea ce o avea în promovarea sănătăţii publice, s-a preocupat de soluţionarea unei probleme grave pentru Iaşi, aceea a aprovizionării cu apă potabilă. El sprijină proiectul Lindley, de alimentare cu apă din captaţiile de la Timişeşti, ca fiind o apă corespunzătoare din punct de vedere chimic şi bacteriologic.

După ce a fost scurt timp (1880) profesor la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi, dr. Gh. Rojniţă este numit, în 1882, profesor suplinitor la Catedra de Igienă nou creată la Facultatea de Medicină Iaşi. În 1896 devine profesor definitiv.

Ca profesor de igienă, a predat această materie studenţilor din anul IV, sub forma unui curs teoretic, catedra neavând, în afara profesorului, alt personal didactic sau de laborator. Intervenţiile sale repetate au dus la crearea în 1897-1898, a Laboratorului de Igienă, dotat cu aparatură necesară atât examinării aerului, apei, solului, alimentelor cât şi cercetărilor de bacteriologie. Profesorul Gh. Rojniţă a manifestat interes pentru activitatea didactică, a profesat un curs modern, evoluat şi a contribuit la răspândirea teoriilor darwiniste ale lui Vasile Conta, cu care era prieten. Conţinutul cursului de igienă era variat, cuprinzând probleme de igienă generală, cât şi de igienă specială cu ramurile sale (igiena alimentaţiei, igiena şcolară, organizarea sanitară, statistica). Ca profesor la Facultatea de Medicină, dr. Gh. Rojniţă era convins de rolul şi importanţa igienei în pregătirea viitorilor medici, fapt ce-l determină ca, în 1897, să solicite extinderea cursului pe timp de 3 ani, deziderat rămas nerealizat atunci. A fost delegat la primul Congres al medicilor din România (1884), la Congresul medical de la Madrid (1898), la sărbătorirea centenarului Academiei Militare de Medicină din Petersburg (1898). După pensionarea sa (1900), părăseşte ţara stabilindu-se la Paris, unde moare în 1910. (C. Melinte -articol preluat din volumul „Ctitorii prestigiului – 125 de ani de învățământ superior medical la Iasi”)

 

Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)

Articol scris de Eternity 143 | Joi, 10/10/2019 - 23:49
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului Eternity 143