articol
stats

Cofetaria Tuffli, patinoarul Garii si baronul de Vax- delicatesele iernilor la Iasi

Aproape de sfarsitul veacului trecut, strada Alexandru Lapusneanu, fosta Ulita Sarbeasca, era presarata cu localuri luxoase. Printre acestea se afla si o 'locanta' eleganta al carui prag poate fi trecut si astazi de cei care trec pe strada Lapusneanu: cofetaria Tuffli.

Povestea acesteia incepe cu 140 de o suta de ani in urma, când Georges si Richard Tuffli deschid o cofetarie plasata in capatul strazii Lapusneanu. Aceasta va ajunge sa fie vizitata "de cucoane cu toalete splendide si domni, inmanusati si jobenati, curtenitori si galanti" (Rudolf Sutu, "Iasii de odinioare").

La inceputul secolului XX, cofetaria Tuffli (ulterior numita si Georges) veghea capatul strazii din centrul Iasului cu "poleiala si bogatia vitrinelor si galantarelor pline de peisaje montane, castele, palate si paduri verzi din crème, socolata, fistic, glazuri si bomboane" (Ion Mitican, "Strada Lapusneanu de altadata"). De-a lungul fiecarui an, locul gemea de musterii tratati cu delicioasele 'capodopere' din ciocolata, frisca, zahar, mirodenii si faina 'sapte zerouri'.

Dupa spectacolele teatrale din noptile luminoase de iarna, majoritatea spectatorilor gaseau "de bon ton" sa serveasca o gustare la 'Sandwich - Tee - Room' de la Tuffli. Incepand cu 1 septembrie 1885, confiserul Richard Tuffli ii lasa asociatului sau, Georges, vechiul local "din vale" si se muta la Jockey Club pentru a-si deschide o noua cofetarie 'elvetiana de elita'. Cofetaria de pe strada Lapusneanu a purtat si numele de 'Georges'. Aici poposeau adeseori si se "tratau", doi indragostiti ce aveau sa devina faimosi: Mihai Eminescu si Veronica Micle. Mai târziu, pe vremea razboiului, in toamna anului 1917, odaile fostei cofetarii din Jockey Club gazduiau tinerii revolutionari ai armatei ruse din gara Socola, devenita cartier general rusesc.

Pe timpul iernii, cofetaria Tuffli de pe strada Lapusneanu devenise si destinatia celor care doreau sa se incalzeasca dupa orele petrecute la patinoarul injghebat iarna undeva prin in fata garii. Dupa zbântuiala, iubitorii patinelor urcau apoi pe la Rapa Galbena si intrau in cofetaria bine garnisita si cu bauturi fine si ceaiuri fierbinti pentru a se incalzi cu un ceai fierbinte.

De Anul Nou, cofetaria era si locul unde ursarul Baronul de Vax, "un tiganas maruntel" (I. Mitican, "Strada Lapusneanu de altadata"), debuta de obicei cu spectacoul sau de 1 ianuarie. Reclamele 'cu tâlc' date in gazetele vremii slujeau atât ursarul cât si cofetaria si aduceau clienti chiar si de Craciun si la Sfântul Vasile, când toti târgovetii se odihneau, truditi de zbuciumul Ajunului si obositi dupa fel de fel de petreceri. De anul nou, iesenii stateau de obicei cumintei acasa, pe lânga sobe. Doar vestitul spectacol al Baronului de Vax ii mai scotea la plimbari pe batrânii ramasi in pustietatea vechilor casoaie princiare ori cu blazoane de boieri veliti. Unul câte unul, oaspetii cofetariei isi imbracau paltoanele, trageau pe cap caciulile si tipa-tipa, porneau pe oglinzile strazilor de clestar sa o vada pe D-ra Marita, tovarasa de dans a baronului, de fapt, doar o blana animata de sotia sau fiul baronului. Ascuns intr-un cojoc mitos, ursarul batea o tamburina si cânta versuri uneori cam desucheate, cu aluzii cu subinteles la adresa 'Mariilor' timpului:

"Hopai hop! Hopai hop!
Sa aveti parte de noroc
Si impozite de loc,
Caci la fisc ii ca la foc...
Nu e una, nu e doua,
Ci-s saptezeci si noua,
Pavoazate, parfumate,
Gata de-a fi incasate".

Articol scris de Anca Bordeanu, fost editor O Cladire

Articol scris de Alexandru Andronic | Lun, 05/01/2009 - 15:18
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului admin