articol
stats

Anastasie Fătu – savantul care a înființat prima grădină botanică din România

Într-o zi din primăvara anului 1856, pe coasta prăpăstioasă din dosul Criminalului (n.n. închisorea de la Râpa Galbenă, astăzi corp la Universității „Al.I.Cuza”), s-a oprit un medic de frunte al Eșilor, doctor în drept la Viena și-n medicină la Paris, pe nume Anastasie Fătu, profesor și însuflețitor al primului așezământ spitalicesc pentru nașterea și îngrijirea pruncilor – Institutul Gregorian – s-a apucat să rânduiască straturi și alei cu tăblițe, să dea făgașuri noi apelor ce șipoteau de sub dealuri, să zidească bazine, sere, feredee (băi) pentru hidroterapie și o casă înălțată pe zare, ca un prepeleac din viile Făciului, unde copilărise. Peste câțiva ani, locul acela gol, cam de un hectar, devenise un paradis al florilor și plantelor din peste 2500 de neamuri aduse de pe toate meleagurile și răsfirate la poalele unei căsuțe cochete, în care năvăleau mame cu pruncii cuprinși de fierbințeli în brațe, cereau ajutorul doctorului Buruienescu”, cum îl porecleau unii dintre protejații pe care-i tămăduia cu „buruienile” (plantele medicinale) ce ocupau un loc de frunte în grădina și activitatea sa”, scria publicistul Ion Mitican în volumul „Iașul care nu mai este”.

Om de știință și filantrop, Anastasie Fătu a înființat prima grădină botanică din România pentru a servi ca bază didactică pentru „junimea studioasă”. În lucrarea „Enumeratiunea specieloru cultivate in Gradina Botanica din Iasi” publicată în 1870, profesorul preciza în prefață: „Fondând aceasta grădină mi-am propus a imbunătăți salubritatea orașului Iași, a îndemna pe „giunimea” studioasă la învățarea botanicei și a procura iubitorilor de științe naturale ocaziunea de a contempla frumusețile naturii în momentele lor de repaus”. Membru titular al Academiei Române, Anastasie Fătu a elaborat primul manual universitar de Botanică, lucrare apreciată la nivel european. A contribuit la înființarea Facultății de Medicină de la Iași și  a restructurat sistemul de organizare a serviciilor sanitare.

Anastasie Fătu (2 ianuarie 1816, comuna Muşata, judeţul Vaslui – 3 martie 1886, Iaşi) medic şi botanist, om politic, membru titular al Academiei Române. Localizare mormânt cimitirul Eternitatea – parcela 1/I, rând 6, loc 8

Anastasie Fătu a urmat clasele primare în cadrul Şcolii Episcopale din Huşi, fiind apoi înscris la Gimnaziul Vasilian din Iași. După examenul de bacalaureat (1834) a obținut o bursă la Universitatea din Viena, unde a studiat în perioada 1834-1841 Dreptul și Medicina. În 1842 a reușit să promoveze examenele pentru titulatura de Doctor în Drept. Pasionat fiind de medicină, s-a înscris la Universitatea Sorbona din Paris, unde a obţinut diploma de absolvire cu o teză având ca subiect diagnosticarea afecţiunilor cardiace. Întors în țară, Anastasie Fătu a lucrat ca medic de cvartal, apoi ca medic (și mai târziu medic șef) în cadrul Epitropiei „Sf. Spiridon”. Începând cu anul 1848 s-a preocupat de mortalitatea infantilă din Moldova și a avut ideea de a separa problematica tratării bolilor la adulți de cele ale copiilor. Anastasie Fătu a fost, practic, primul medic pediatru din Moldova. În calitate de director al Institutului Gregorian din Iaşi a înființat cea dintâi creşă pentru copiii abandonaţi şi a introdus în spital personal medical feminin instruit în mod special pentru a asista la naşteri. El însuşi s-a ocupat de predarea cunoştinţelor ştiinţifice necesare calificării moaşelor şi a elaborat „Manualul de învăţătura moaşelor”, lucrare deschizătoare de drum în pediatrie.

Anastasie Fătu a fost unul dintre savanții care s-au aplecat și asupra cercetării apelor minerale din Moldova, preocupare „la modă” în acea vreme. În lucrarea „Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova”, apărută în anul 1851, Anastasie Fătu face precizări legate de efectul curativ al apelor minerale și folosirea acestora în tratarea diverselor boli. De o reală utilitate publică s-a dovedit preocuparea constantă a lui Anastasie Fătu pentru efectuarea unei educaţii de prevenire a bolilor în rândul populației, prin tipărirea în anul 1871 unui material cu instrucțiuni sanitare pe care să-l înțeleagă „tot omul”: „Manualul de medicină practică populară”. Cartea s-a dovedit mai mult decât necesară mai cu seamă în mediul rural în care, la acea vreme, medicii erau o raritate.

O chestiune de vitală însemnătate pentru spitalele din toată lumea era procurarea medicamentelor. Industria farmaceutică se afla în stadiu incipient iar spitalele îşi produceau în laboratoare artizanale leacurile necesare, extrăgându-le din diferite plante existente în flora spontană. Deoarece ierburile „de leac” creşteau doar în anumite locuri îndepărtate unele de altele, procesul de culegere devenea foarte dificil. Pentru depăşirea practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a diferitelor soiuri de plante utilizabile în prepararea de medicamente, Anastasie Fătu a iniţiat un program ştiinţific de cunoaştere sistematică şi evolutivă a potenţialului vegetal anual din întreaga Moldovă stabilind cu exactitate momentul optim de culegere a fiecărei specii. Ca urmare a prestigiului său atât ca medic cât şi ca naturalist, Societatea Medicilor şi Naturaliştilor din laşi îl desemnează preşedinte.  

Primul manual universitar de Botanică

Anastasie Fătu a sintetizat observaţiile asupra plantelor în primul manual de Botanică în limba română pentru universităţi, numit „Elemente de botanică”. Ampla lucrare a fost o premieră ştiinţifică naţională, dar și o raritate pe plan ştiinţific european, fiind comparată cu volumul Flora franceză a naturalistului Jean-Baptiste de Monet Lamark. Anastasie Fătu a avut meritul de a cataloga flora Moldevei din secolul al XIX-lea, unele specii fiind dispărute în prezent. Savantul a încercat să salveze unele specii, soluția abordată fiind înființarea în 1856, pe proprie cheltuială, a unei grădini botanice bazată pe criterii științifice. Aceasta a devansat cu aproape treizeci de ani momentul înfiinţării unei grădini similare în Bucureşti, care a fost creată 1884, lângă mănăstirea Cotroceni de către academicianul Dimitrie Brândză. Catalogul de semințe al grădinii botanice din Iași cuprindea 2500 de specii. Din 1873, Anastasie Fătu devine profesor de Botanică și Fiziologie la Universitatea ieșeană.

Anastasie Fătu – omul politic

Deputat unionist în 1857 în Divanul Ad-hoc al Moldovei, ales apoi în adunările legislative ale Principatelor ca deputat și senator și apoi președinte al Camerei Deputaților în 1868, Anastasie Fătu s-a implicat în reformarea sistemului de învățământ. Având și studii juridice, a impus o concepție modernă în privința instrucției publice de diferite grade, preocupându-se în mod special de învățământul medical. A publicat un proiect care conținea planul de constituire și regulamentul de funcționare pentru o viitoare Facultate de Medicină Umană, integrată unui sistem unic, la care erau asociate școli medicale medii (de infirmiere) și elementare, precum și un Institut de Farmacie și un Institut Medico-Veterinar. Proiectul legislativ elaborat de Anastasie Fătu detalia programa de învățământ pe fiecare an de studiu. Întreaga strategie pedagogică era definită ca „terapie publică”, menită să asigure sănătatea populației. De asemenea, în același proiect, medicul propunea înființarea unor servicii de urgență pentru „periculați” (accidentați). Mai mult decât atât, el recomanda o educație generalizată privind primul ajutor, prin răspândirea unor instrucțiuni scrise prin intermediul învățătorilor.

Alte prevederi se concentrau pe problemele celor defavorizați – indivizilor cu dizabilități, copii și adulți, care urmau să fie dați în grija unor persoane responsabile, oneste și sănătoase. Prin scrierile sale, Anastasie Fătu a propus reorganizarea sistemului de Educație, în școli elementare, de arte și meserii, diferențiate pentru copii normali, respectiv cu nevoi speciale (surdo-muți, infirmi, orbi etc), recomandând măsuri de pedagogie adecvată. Taxele de școlarizare erau calculate în funcție de nivelul social al elevilor. Totodată, Fătu credea că întreaga populație, de la orașe sau sate, trebuia să fie școlarizată la nivel mediu. Omul de știință a făcut și importante donații, dezvâluind un simț civic remarcabil. Considerând că adevărata educație superioară se poate realiza doar în străinătate, profesorul a înființat împreună cu Vasile Pogor, Dimitrie Ralet, Scarlat Vârnav și alții, „Societatea pentru încurajarea junilor români la învățătură”, menită să acorde burse pentru trimiterea la studii în străinătate. Membrii săi au asigurat întreținerea fondurilor necesare, printre primii beneficiari numărându-se Vasile Conta, A. Urechia, C. Troteanu. Nedezmințit filantrop, Anastasie Fătu și-a dorit înființarea unui spital pediatric la Iași, proiect pentru care a donat 17.000 de lei și propria casă Epitropiei Spitalului „Sf. Spiridon”, care urma să realizeze o clinică pentru copii mai mici de 10 ani.

Anastasie Fătu - academicianul

Naturalistul ieșean a devenit membru titular al Soocietății Academice Române în septembrie 1871, alegerea sa fiind propunerea lui Vasile Alexandrescu Urechia, care era susţinut de către Alexandru Papiu Ilarian şi Alexandru Roman, ambii transilvăneni. Anastasie Fătu a contribuit la înfiinţarea celei de a treia dintre secţiunile Societăţii Academice Române, aceea a Ştiinţelor Fizico-Naturale, alături de primele secţiuni: Filologie-Literatură şi Istorico-Arheologică. La mai puţin de un an, a devenit vicepreședintele prestigiosului for. Academicianul s-a remarcat pe plan ştiinţific naţional supunând atenţiei necesitatea întocmirii hărţii ştiinţifice a României și făcând totodată gestul de a dona suma de zece mii lei pentru instituirea unui fond destinat elaborării respectivei hărţi. Una dintre dorinţele sale a fost aceea de a contribui la asigurarea sănătăţii publice în crearea pe plan naţional a posibilităţii de a forma în şcoli superioare de medicină româneşti serii de medici în diferite specialităţi. În acest scop, în colaborare cu Nicolae Negură a contribuit la înfiinţarea Facultății de Medicină din Iași, tot el recomandând și primii profesori. Meritele științifice i-au fost recunoscute și pe plan internațional, fiind cooptat în 1881 (avea 73 de ani) ca membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din centru universitar german Frankfurt-am-Main. Anastasaie Fătu a încetat din viaţă la Iaşi, la data de 3 martie 1886.

Lucrări de referinţă:

Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, 1851; ediţia a II-a, 1874 (în care se ocupă şi de apele minerale din Muntenia); Manual de medicină practică populară, 1871; Încercările pentru dezvoltarea ştiinţelor naturale în România (discurs de recepţie la Academia Română), 1874; Elemente de botanică, Iaşi, 1877; Elemente de zoologie, Iaşi, 1885.

 

Seria de articole „143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanațat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)

Articol scris de Eternity 143 | Sam, 14/09/2019 - 02:36
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor