articol
stats
  • 14120

Amintirea Jockey-Club

In locul actualei Case de Cultura a Studentilor s-a aflat, inainte de 1960, cladirea-resedinta a celor mai faimoase branduri ale vremii: fostul "palat sturzesc". Aici si-au avut «sediile» : Jockey-Club, Otel d'Angleterre, cofetaria Tuffli sau restaurantul Corso. Aflata la intersectia dintre cele mai circulate strazi ale Iasului, impunatoarea cladire din «Fundatie» a avut avantajul pozitionarii.

  • Jockey Club
  • Cofetaria Tuffli
  • Cofetaria Constantin Vladescu

Palatul de la poalele Copoului

In 1804, Gheorghe Asachi deseneaza planurile casei lui Manolache Bals, un mic palat aflat la baza Copoului. Cladirea ajunge in proprietatea bardului Alecu Beldiman avand ulterior mai multi proprietari care separa parterul de etaj, dandu-le intrebuintari separate.

Parterul a gazduit de-a lungul vremii mai multe restaurante si localuri in care personalitatile Iasului din trecut se opreau deseori. Unul dintre primii proprietari ai parterului, avocatul Vasile Sculy, a speculat avantajul pozitionarii si a deschis pravalii. Mai apoi, aceleasi saloane vor gazdui « Maison Jockey Club restaurant de Paris », restaurantul specific jocheistilor.

Tot parterul a fost destinat cofetariilor vremii, cele mai renumite fiind cofetaria Tuffli si cea a cofetarului Constantin Vladescu (« furnizorul Curtii Regale »). In 1937, la parter se deschide primul restaurant cu muzica jazz din Iasi, restaurantul Corso.

 

Sediul Jockey-Club

Etajul a fost folosit incepand cu 1867 de «Otel d'Angleterre », hotel detinut de Iosif Helstein. Din 1875 saloanele etajului cladirii sunt inchiriate societatii « Jockey-Club » si, implicit, pasionatilor de curse de cai.

La Iasi cursele de cai se desfasurau inca din 1851, cu mult inaintea Bucurestiului. Printre organizatorii de astfel de evenimente hipice se numara si Printul Sutu. Insa, abia in 1862 se formeaza in mod oficial « Jockey-Club », dupa modelul organizatiei omonime din Franta sau Marea Britanie. Selectul club avea, chiar de la inaugurare, un presedinte la fel de faimos: pe « domnitorul Unirii », Alexandru Ioan Cuza.

Renumele jocheistilor a facut ca fostul « palat sturzesc » sa ramana in mintea oamenilor ca "Jockey-Club" chiar si dupa 1945, cand organizatia s-a desfiintat. Saloanele si salile cladirii au fost ocupate pana in 1960, anul demolarii, de libraria "Cartea Rusa" si de Asociatia Romana pentru Legaturile cu Uniunea Sovietica.

 

Pozitionarea potrivita

Cladirea reconstruita ulterior in locul sediului Jockey-Club este actuala Casa de Cultura a Studentilor, numita la inceput « Casa Tineretului ». Fantoma fostului "palat sturzesc" din anii 1850 incepe sa se arate prin intrebuintare si in noua cladire. Ca si in trecut, parterul este folosit pentru « locante » (Belfast, Dublin Pub), etajul avand intrebuintari multiple. Intre acestea se numara si organizarea de petreceri si cursuri festive. Cea mai cunoscuta petrecere care a avut loc in fosta casa a bardului Beldiman a fost aniversarea din 24 octombrie 1876 a Junimistilor.

Spiritul Jockey-Clubului a reinviat la Iasi dupa mai multi ani. Parcarea Casei de Cultura a Studentilor reuneste in fiecare seara pasionati de automobile cu mai multi sau mai putini cai-putere.

Articol scris de Anca Bordeanu, fost editor O Cladire

Articol scris de Alexandru Andronic | Mar, 11/11/2008 - 21:39
Etichete:
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului admin
Alexandru Andronic

Comentarii

David | Mie, 12/11/2008 - 11:32

Apropos de acest nume "Jockey Club" mi-am amintit de un pasaj din cartea "Jurnalul Fericirii" de Nicolae Steinhardt : Marele pictor şi autenticul boier Theodor Pallady obişnuia să dejuneze în oraş: la Jockey Club, la Dobrică pe Aurel Vlaicu ori la restaurantul din Buzeşti ţinut de Mişu, fostul bucătar al Automobil Clubului. În Buzeşti, pe vreme caldă, Pallady mânca odată în grădină, având carnetul de schiţe în faţă. La o masă alăturată un tip tânăr, solid, cu păr creţ, barbete, haină cu umerii vătuiţi, cămaşă violet şi cravată galbenă. Lângă el o coardă, expresivă. Pallady o desenează. Tipul, enervat (făcut?), se ridică şi se propteşte în faţa artistului. Cum de îndrăzneşti s-o fixezi pe doamna şi s-o pictezi? Pallady mormăie un răspuns vag politicos şi explicativ, apoi tace. Tipul stăruie şi, împins de tăcerea şi bătrâneţea interlocutorului, trece pe alt registru: Ia ascultă, porc bătrân... Pallady, şaptezeci şi cinci de ani, fost elev al unei celebre şcoale de box de la Paris, îşi pune carnetul pe masă, nu-şi suflecă mânecile, se scoală agale şi-i arde vlăjganului un uppercut care-l trânteşte peste o masă învecinată. Ma amuza de fiecare data cand aud "Jockey Club".

vio | Sam, 30/04/2011 - 13:23

Superb articol .Mai aveti foto din zona, de inainte de 1948 ?