Zmeii de la Pinholes

"Privim lumea prin gaura unui ac"

AltIasi: Cand si cum a aparut Pinholes?

Sergiu Ivanov: Am aparut prima oara in fata publicului in luna iunie sau iulie, acum doi ani, la Libraria Avantgarde, unde am sustinut un concert acustic si o saptamana mai tarziu am participat la Motorfest - acestea fiind doua concerte spontane, pe care nu le-am planuit. Noi ne gandiseram sa facem lansarea in toamna anului 2011. Repetiile le incepuseram in februarie, in acelasi an, asa ca avuseseram ceva timp inainte de a da primul concert. Au fost mai multi membri de-a lungul timpului, in formula actuala fiind eu la bass, Vladimir la voce, Vlad la chitara solo si Alex Neagu la tobe, acesta din urma cantand cu noi doar de 2 luni.  

AI: Ce reprezinta numele Pinholes si care e legatura sa cu muzica?

S.I.: Explicatia simpla e ca noi suntem fotografi si “pinhole” e o tehnica fotografica. Insa numele reprezinta, cel putin pentru mine, un mod de a privi lumea printr-o gaura de ac. La un moment dat, am facut o descriere pentru un eveniment prin care am dat impresia ca Pinholes e o gaura intr-un perete gri, o crapatura prin care iese sunetul, ceva care da sa scape, sa iasa, insa nu poti vedea foarte mult din acel lucru.

AI: Explicatia aceasta de a iesi din tipare se identifica si in genul muzical abordat?

S.I.: Da, noi nu avem cum sa ne numim altfel decat alternative si definitia acestui gen este jocul dintre zgomot si liniste. E ca si cum ai inchide geamul de la apartament intr-un oras aglomerat. Inchizi geamul - e liniste; daca il deschizi - e zgomot. Prestatia noastra este in stransa legatura cu zgomotul orasului si, in special, al Iasului pentru ca aici activam.

AI: Totusi, voi nu sunteti ieseni.

S.I.: Cred ca Alex este iesean, dar nu sunt sigur. Din punctul meu de vedere, acesta este singurul avantaj al Iasului - iti ofera oportunitatea sa intalnesti oameni mai multi si sa-i cunosti. Acesta este avantajul principal al orasului cand ai o forma de exprimare artistica. In orasele mici precum Botosaniul nu ai destui oameni si ar fi foarte putini cei care ar reactiona la ceea ce facem noi.

AI: Exista un public Pinholes care vine la fiecare concert al trupei?

S.I.: Stiu sigur ca este o persoana care a fost la toate concertele. Este o fata pe care nu o cunosc personal, o stiu doar din vedere si care a venit de la primul concert la toate evenimentele pe care le-am anuntat. Din cauza faptului ca noi am stat cumva retrasi, constient si inconstient in acelasi timp, am vrut ca impactul nostru sa nu fie neaparat necesar si cu prezenta noastra. Activitatea noastra a fost destul de redusa in cei doi ani si jumatate, asa ca inca descoperim publicul Pinholes si inca mai avem multi oameni de haituit prin concerte pana sa ajungem la toate grupurile sociale diferentiate muzical. Inca mai avem de cautat oameni in Iasi.

"E dificil sa lansezi un album cand alegi sa ai o mentalitate care depaseste barul si Iasul"

AI: Cat de important a fost sau este online-ul pentru promovarea muzicii Pinholes?

S.I.: Din pacate, este foarte important. Avem aceeasi problema ca peste tot, in care lucrurile sunt mai dificil de trecut catre ascultator sau consumator si trebuie sa impresionezi din prima, impactul sa fie imediat, in primele zece secunde. De aceea si prima piesa de pe album, Avem un loc, este la inceput pentru impactul pe care il are, mentinand interesul atat de mult incat poti trece inca trei piese. Ne promovam online pentru ca este mai pragmatic, informatia ajungand mult mai repede asa la public. Totul a ajuns atat de departe din punct de vedere tehnologic, incat prezenta pe online este prioritatea si apoi urmeaza lucrurile fizice, respectiv albumele.  

AI: Cine a compus piesele pentru albumul Zmei?

S.I.: Piesele sunt compuse de Vladimir in proportie de 60%, restul fiind completat de noi ceilalti, atat in zona versurilor, cat si la solo-uri. Asa cred ca este cel mai sanatos pentru muzica si pentru compozitie in general. Ideii tale ii sunt adaugate inca 3 sau 4 personalitati, iar deseori, cand ai muzicieni de calitate, acest lucru imbunatateste piesa, albumul. Vladimir a avut foarte multe versuri scrise inca dinainte de aparitia Pinholes, iar foarte multe dintre ele nu ajungeau sa se regaseasca in piese si 5 sau 6 melodii de pe albumul "Zmei" sunt creatiile lui. La celelalte a fost o colaborare intre toti membrii trupei, erau idei pe care am vrut sa le testam, sa ne dam seama unde duc. Piesa Dialog chiar asa a aparut - a tras Vladimir o schita, iar apoi la repetitii am definitivat cu totii structura si solo-ul de la final al lui Vlad.   

AI: In descrierea facuta pe Facebook pentru album, spuneti ca s-a lucrat la el 130,44 saptamani, de 10 ori, in 5 locatii diferite. Asa de greu sunt zmeii de ridicat?

S.I.: Eu am un simt ironic destul de slab si, din pacate, numai eu il inteleg. Eu vazusem prin oras posterele cu Semnal M - 35 de ani si am legat chestia asta de Pinholes care are 130,44 saptamani de activitate, cam atat insemnand 2 ani si jumatate. Este greu de lansat un album cand esti independent 100% si esti absolut singur din toate punctele de vedere. Cand esti o formatie care canta cover-uri si mergi dintr-un bar in altul saptamanal, cantand pentru un public nu neaparat exclusiv, poate ca e mai simplu. Cand alegi celalalt drum si ai o mentalitate care depaseste barul sau Iasul si vrei sa te compari cu trupe care vin din Bucuresti, Cluj sau din afara, este foarte greu pentru ca nu te ajuta nimeni. Si daca tu nu stai sa iti scrii versurile, muzica, sa inregistrezi, nu va veni nimeni sa iti spuna: “Am o casa de discuri si vreau sa va promovez!”. A durat 1 an si 7 luni ca albumul sa fie inregistrat si completat pentru ca am vrut sa sune bine. Daca era sa il inregistram in primele 6 luni, ar fi avut un sunet foarte slab ca imaginatie. Pe parcurs, in functie de ideile care ne-au mai venit si concertele pe care le-am sustinut, piesele s-au definitivat sau, dupa caz, si-au modificat structura. Un exemplu este Poza, care era initial o piesa rock&roll fericita, iar acum a devenit una usor trip-hop si melancolica. Dintr-o piesa de dragoste a devenit o piesa de despartire.

AI: Ati asteptat lansarea studioului vostru propriu de inregistrari, Studioul de Baza, pentru definitivarea albumului?

S.I.: Intr-un mod ironic, de cand s-a deschis Studioul de Baza, noi am incetat cumva activitatea noastra. Cum spuneam si in descriere - cele 10 piese au fost inregistrate in 5 locatii diferite, chitara intr-un loc, toba in altul, iar cand a aparut Studioul de Baza noi ne finalizaseram deja activitatea. Ne cautam un tobosar nou, nu mai daduseram concerte. E ironic pentru ca acum avem oportunitatea sa repetam la infinit, sa scoatem 5 albume, dar pastram mentalitatea de “incet si sigur”. Pe viitor, cu siguranta ca studioul va fi un avantaj.   

AI: Nu scoateti albumul pentru prima data in lume. In iulie, anul trecut, ati prezentat melodiile intr-un concert acustic la Carturesti. Cum a fost primit?

S.I.: Am primit observatii bune in urma lui. Au fost oameni care nu ascultasera efectiv melodiile inainte si le-a placut. Ne-am dat seama ca avem pe ce sa ne bazam si ca n-am lucrat in zadar. De data aceasta, vom veni si cu partea fizica - avem 250 de copii ale materialului, avem un tobosar care a inteles exact stilul si ce dinamica trebuie sa aplice, mai ales ca este nou si l-am aruncat direct in cusca leilor. Acum reusim sa fim cu totii pe aceeasi lungime de unda.

"O piesa de dragoste suna mult mai bine daca este scrisa in romana decat in engleza sau portugheza."

A: Care este mesajul albumului?

S.I.: Piesele au la baza trairea individului Vladimir, la ce se astepta el de la viata de student, de om singur in Iasi si ce a primit cand a ajuns aici. Albumul este despre cum poti privi viata si singuratatea cu entuziasm si cum te prabusesti apoi pentru ca daca esti prea singur, aceasta fiind consecinta pentru ca ai nevoie de interactiune. Ordinea pieselor are sens, ele avand o anumita evolutie. Place sa e plina de entuziasm, iar apoi in Camera si Haotic incepi sa o iei razna... Penultima piesa, Zmei, care ii da si numele, rezuma tot albumul. Initial am fi vrut sa-l numim "Haotic", insa dupa ce am mai dezbatut si le-am mai cantat, denumirea perfecta si piesa care sa rezume principiul s-a dovedit a fi Zmei. Indiferent de personaj, personalitate si principii de viata, la baza toti avem aceleasi probleme, aceleasi dorinte de a fi liberi, cum spune si versul “ridicam aceeasi zmei”. Sunt lucruri pe care le impartasim cu totii, fie ca le cunoastem sau nu, si sigur sunt cel putin 3-4 oameni care au acelasi parcurs in viata - sa vrei sa faci ceva foarte mult, sa te lovesti de primul zid si sa incepi sa te prabusesti neintentionat mental si sa poti sa faci fata lucrurilor care vin asupra ta. Eu asa am interpretat; fiecare poate sa vada cu totul altfel. Cand am asezat piesele, eu am observat ca exista o poveste daca asculti cu atentie versurile.       

AI: Intr-o industrie muzicala inundata de limba engleza, voi cantati in limba romana? De ce?

S.I.: Noi avem numele de trupa in engleza pentru ca e mai comod, suna foarte bine, e placut si ne-am obisnuit cu el, insa pentru a avea forta pe care vrem sa o avem si sa activam mai repede si mai bine imaginatia ascultatorului exista mai mult potential cu versuri in limba romana. Sunt mult mai multe cuvinte care suna mai bine si au un impact foarte mare daca le folosesti cum trebuie. O piesa de dragoste suna mult mai bine scrisa in romana decat in engleza sau portugheza pentru ca te emotioneaza mai mult.

A: Cine s-a ocupat de partea grafica?

S.I.: Cumva impreuna, dar munca fizica a facut-o Vladimir. 90% este munca lui si 10% sunt aprobarile noastre. Formatul la care ne-am gandit este asemanator cu cel al albumului Travka, un fel de pachet care poate fi desfacut si inauntru sa fie 10 poze si versurile, fiecare poza avand intelesul ei in cadrul piesei pe care o reprezinta. Dar pentru ca suntem independenti, asta o sa mai dureze putin pentru ca nu avem cum sa le producem. Aceea va fi varianta Deluxe. Miercuri va fi disponibila varianta simpla, cu plic, pentru ca am facut un compromis logic ca sa scoatem albumul. Va urma alt format, mult mai spectaculos, pe care il vom scoate in urmatoarele 4 luni si pe care il vom da in concerte.

AI: Cat va costa albumul?

S.I.: Cred ca 15 lei. Pare decent. 10 lei ar fi ridicol, iar 20 prea mult pentru ca e destul de mic. 15 lei mi se pare un pret rezonabil pentru munca depusa in el. Albumul este facut de mana pentru ca, repet, fiind trupa independenta, nu ne permitem mai mult.

AI: Sunteti multumiti de cum se aude?

S.I.: Da, eu incerc sa ma detasez si il ascult foarte rar. Astazi (n.r. - luni) l-am ascultat dupa o luna si ceva si suna foarte bine, in special pe casti. O sa il punem si pe diferite site-uri, de unde va putea fi downloadat repede si simplu. Se aude chiar foarte bine. Noi suntem obisnuiti, ca ascultatori, sa ne comparam cu idolii nostri - Radiohead, Pink Floyd, dar cateodata uitam sa vedem detaliile. Este un produs facut intr-un apartament, fara vreun fond. Nu suna la fel de bine ca trupele noastre preferate, dar oamenii aia au scule de mii de euro. Din punctul meu de vedere, suna bine. Eu sunt entuziasmat pentru ca stiu detalii din culise, povestea lui si cum a fost facut. Important este sa atragem atentia, de aceea este scurt, are sub 45 de minute, fix cat trebuie pentru a fi ascultat in totalitate.