Mihnea Blidariu, mai mult decat un muzician

„Deja lucram la piese noi si probabil ca in 2015 va aparea noul album.”

AltIasi: Povesteste-mi putin despre proiectul vostru „Live la Conti” si cum s-a nascut el.

Mihnea Blidariu: Ideea a fost ca foarte multi fani ai Lunii Amare ne-au intrebat despre primele doua albume, Asfalt si Loc lipsa, fosta casa de discuri unde au aparut aceste albume nu a vrut sa le re-editeze, si atunci singura varianta ca fanii nostri sa ajunga la piesele astea fara sa le pirateze neaparat a fost sa le reinregistram intr-o varianta oarecare. Ne-am gandit ca cea mai buna varianta ar fi sa facem un live si ne-am gandit la Conti pentru ca e o cladire simbol a orasului Cluj si e o cladire care a fost lasata in paragina de autoritati si ne-am gandit ca ar fi fain sa atragem atentia asupra acelui loc si sa facem si un concert intr-un loc special. Am vorbit si cu Resize Media, casa de productie care a facut videoclipul pentru Pietre in alb si ne-am hotarat sa facem un DVD. Practic am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura, ca sa zic asa, am scos si albumul audio live si in toamna va aparea si DVD-ul. Albumul are 15 piese, DVD-ul va avea 22 - concertul integral - , plus interviuri cu membrii formatiei Luna Amara, cu alti prieteni ai formatiei si un scurt istoric al cladirii fostului Hotel Continental.

AI: Am inteles de ce ati inclus piese de pe primele doua albume, de ce n-au intrat si piese de pe celelalte albume?

MB: Au aparut si piese de pe celelalte doua albume, inclusiv una noua, care se numeste Prea tarziu si pe care am cantat-o in seara asta, dar ne-am concentrat mai mult pe piesele vechi, pentru ca asta si-au dorit si fanii. Oricum piesele vechi s-au modificat in timp in concertele live si atunci ne-am gandit ca ar fi fain sa apara asa. Pe piesa Ciudat am avut si doi invitati, Toma si Ovi de la formatia Kaleidonescu din Cluj, si a iesit o varianta mai electro.

AI: Ati ales ca locatie pentru inregistrarea albumului nu orice locatie, ci Hotelul Continental din Cluj, unde s-a format Luna Amara. Este acest material un fel de intoarcere la origini?

MB: Se poate spune si asa, dar nu neaparat. Tocmai de asta am ales sa cantam si o piesa noua. E un fel de „best of”, dar nu numai. Intr-un fel era natural ca dupa cincisprezece ani sa scoatem un asemenea material, dar am vrut in primul rand sa surprindem atmosfera unui concert live Luna Amara. Am inclus si o piesa noua ca sa dam o idee despre cum va suna noul material Luna Amara. Deja lucram la piese noi si probabil ca in 2015 va aparea noul album.

„Mereu am incercat sa fim niste oameni cat se poate de normali, fara sa fim vedete”

AI: Privind in urma, care crezi ca sunt cele mai importante reusite, ale tale, ca artist individual, si ale trupei Luna Amara?

MB: In primul rand, faptul ca am reusit sa tinem formatia pe linia de plutire vreme de cincisprezece ani, ca am reusit sa cantam constant, sa scoatem constant albume, sa avem un public fidel cu care ne face placere sa ne intalnim de fiecare data, faptul ca am reusit sa cantam cam la toate festivalurile importante din Romania si sa impartim scena cu nume foarte mari din Europa si din lume, unele dintre ele fiindu-ne sursa de inspiratie, ca Alice in Chains, Stone Sour sau Deftones. In afara de faptul ca ma simt foarte implinit ca muzician, desi consider, bineinteles, ca este loc si de mai bine, sunt foarte bucuros ca am reusit sa imi exprim si alte laturi artistice, cum ar fi literatura si teatrul.

AI: Ai vorbit mai devreme de niste piese noi. Ce planuri de viitor aveti, pe langa DVD?

MB: Daca totul merge bine, in 2015 vom lansa un album nou, urmat de un turneu. Sper sa mai avem ocazia sa cantam in spatii neconventionale, pentru ca ne place foarte mult. Am mai cantat in sinagogi, la Sibiu am cantat intr-o biserica din secolul al XIV-lea, in cadrul festivalului ArtMania am cantat intr-o biserica fortificata din secolul al XIII-lea, acum am facut albumul Live la Conti intr-o cladire din perioada interbelica. Imi place foarte mult sa accesam locatii neconventionale si nonconformiste. Mi-ar placea sa cantam pe un bloc sau pe acoperisul unei cladiri.

AI: Dintre concertele din cluburi, cum e cel din seara aceasta, si cele din spatiile neconventionale, unde va simtiti mai bine?

MB: Normal ca spatiul neconventional iti da un alt feeling si te simti cumva mai special. De pilda, cand am cantat la Cisnadioara, langa Sibiu, in biserica fortificata, era un sentiment special pentru ca era locatia aia foarte veche si asta iti da un alt aer. Oricum noi suntem o formatie care isi trage foarte mult energia din contactul cu publicul. Mereu am incercat sa fim niste oameni cat se poate de normali, fara sa fim vedete, in sensul comercial al cuvantului, si atunci e normal sa ne placa foarte mult cand publicul raspunde si cand putem comunica cu oamenii. Ne place mai mult in cluburi decat pe scenele mari.

„Din pacate, cred ca poti sa numeri pe degetele de la o mana formatiile care canta despre politic si despre social.”

AI: Ai afirmat in alte interviuri ca publicul din Iasi si din Brasov este unul special. De ce crezi ca publicul din Iasi este mai receptiv la muzica voastra?

MB: La Brasov, la Iasi, la Timisoara, la Suceava... sunt mai mult locatii in care imi place foarte tare sa cant. Fiind moldovean, teoria mea e ca moldovenii sunt mai la extreme, sa zicem, din punct de vedere sentimental. Mi se pare ca reactioneaza foarte fain atat la piesele mai soft, cat si la piesele mai agresive, e un feeling aparte.

AI: Versurile voastre vorbesc, in general, despre ruptura dintre individ si societate. De ce nu scrieti si niste piese mai „vesele”, de dragoste?

MB: Avem si piese de dragoste, cum ar fi Rosu aprins sau In cercuri. Explicatia ar fi ca suntem niste oameni preocupati de ce se intampla in jurul nostru, cu noi insine si cu societatea. Consideram ca lucrurile bune care se intampla in viata sunt atat de particulare, incat nu prea iti vine sa canti despre ele. Mi se pare ca daca incepi sa canti despre lucrurile pozitive din viata ta le devalorizezi. In al doilea rand, chiar suntem oameni implicati, eu mai ales, social si politic, si preferam sa cantam despre ceea ce ne deranjeaza. Repet, sunt si piese de dragoste in repertoriul Luna Amara. Chiar si piesele care vorbesc despre lucruri sociale au diverse nuante: sunt versuri care vorbesc despre politica, despre angoase, despre frustrari, despre vise. Sunt destui care canta despre amor pe coridor si la mare, la soare...

AI: Asta va face pe voi originali fata de ceilalti?

MB: Probabil ca da, dar e o originalitate pe care n-am cautat-o. Ce am vrut sa cantam, asta am cantat intotdeauna. Din pacate, cred ca poti sa numeri pe degetele de la o mana formatiile care canta despre politic si despre social. In afara de noi, Altar, Implant pentru refuz, Travka, intr-o oarecare masura, si cam aici se opreste contactul trupelor rock cu social-politicul din Romania.

„Vreau ca oamenii sa invete sa faca lucrurile singuri, sa invete sa lupte pentru lucrurile in care cred, fara sa existe o voce din exterior care sa le spuna ce si cum sa faca, sa rezolve totul.”

AI: Ai pomenit mai inainte ca ai scris si doua volume de versuri. De unde iti gasesti inspiratia?

MB: In principiu, sunt locuri comune cu cele din piesele Luna Amara, numai ca versurile din cartile mele sunt mai libere, sa zicem, muzica te constrange sa fii intr-o anumita metrica. In unele versuri sa zicem ca sunt mai hip-hop, acolo mi-am permis sa vorbesc si despre niste lucruri mai personale, sunt si niste versuri inspirate din vise pe care le-am avut si din tot felul de experiente de viata.

AI: Ai publicat doua volume de versuri, un roman, scrii piese cu mesaj si ai participat la protestele pentru salvarea Rosiei Montane. Te-ai considerat vreodata un formator de opinie sau un model pentru tineri?

MB: Pot sa fac asta in masura in care ceilalti ma considera asa, eu nu tin neaparat la lucrul asta. Una din regulile pe care le-am avut dintotdeauna cu Luna Amara a fost sa incercam sa dialogam cu oamenii, nu sa le impunem un anumit punct de vedere.

AI: Deci e ceva care vine spontan, nu v-ati propus voi asta.

MB: Tot ce fac este sa-mi exprim niste opinii si daca lumea e de acord cu ele, atunci ma bucur foarte tare, daca nu, putem discuta si iar e ok. Nu mi-am propus sa fiu in mod special un formator de opinie. Mi s-a mai spus asta si nu vreau sa fiu stupid de modest, incat sa neg asta cu totul, dar nici nu vreau sa cad in cealalta extrema, sa o iau foarte in serios si sa incep sa dau sfaturi in jurul meu. Sa zicem ca e o eticheta pe care o accept cu rezerve.

AI: Dar vazand ce se intampla in jur nu simti nevoia sa-ti spui „Gata, trebuie sa facem ceva!”?

MB: Ba da, normal ca fac asta, am facut-o si la modul fizic. Am fost in strada pentru Rosia Montana toamna trecuta si am facut acelasi lucru si legat de gazele de sist. In Romania, ceea ce se numeste in mod generic „societate civila” e inca in formare, cred ca exista in continuare o foarte mare nevoie de informatie alternativa, in afara de canalele de televiziune oficiale si cred ca e nevoie ca oamenii sa inteleaga ca daca vor sa faca ceva legat de social sau politic, trebuie sa faca asta, chiar daca poate nu stiu cum, dar trebuie sa inceapa sa faca ceva. Eu nu cred in lideri, iar in Romania se confunda destul de usor notiunea de „lider” cu cea de „formator de opinie”, iar oamenii asteapta, daca esti formator de opinie, sa faci tu ceva pentru ca ei sa te urmeze. Intentia mea nu e asta, nu vreau sa fiu formator de opinie in modul asta. Vreau ca oamenii sa invete sa faca lucrurile singuri, sa invete sa lupte pentru lucrurile in care cred, fara sa existe o voce din exterior care sa le spuna ce si cum sa faca, sa rezolve totul.

AI: Daca ar fi sa transmiti un mesaj tinerilor (si nu numai) care incearca sa creeze un viitor mai bun in aceasta tara, care ar fi acela?

MB: Le-as spune exact ce vorbeam adineaori. Sa aiba initiativa, sa nu astepte sa faca altii ceva pentru ei, pentru ca n-o s-o faca nimeni, sa caute solidaritatea umana, pentru ca e foarte importanta, sa fie lucizi intotdeauna, sa se informeze din cat mai multe surse si, de cate ori li se pare ca nu mai exista nicio speranta, sa creada cu tarie ca exista si ca exista oameni speciali. Iar in mod special pentru Iasi, sa lupte impotriva fracturarilor hidraulice, sa mearga la Vaslui si sa ii ajute pe oamenii de acolo, pentru ca ei au mare nevoie de ajutor.

*Guest writer pentru acest articol este Loredana Borcea, masterdanda la Facultatea de Litere din cadrul UAIC.