- 3470
Am auzit de Ana Husman ca de cineva care munceste cu o asiduitate maniacala atunci cand isi face scurt-metrajele. Cred ca exista putini realizatori de film seriosi care sa nu dea ce au mai bun din ei, doar ca ea lucreaza un pic altfel.
Cadrele sunt realizate din sute de poze digitale, ce compun filmul dupa decupaje clasice, insa la un nivel de detaliu/ fragmentare care poate parea absurd din afara. Efectul seamana cu un produs video programat sa aiba drop-frame-uri regulate; mi-a adus aminte si de prima din Cele cinci obstructii (The five obstructions), in care von Trier il provocase pe Joren Leth sa-si refaca scurt-metrajul din 1967, Det perfekte menneske (Omul perfect) in cadre nu mai lungi de 13 fotograme (jumatate de secunda). Cel mai aproape e insa Ana Husman de animatia stop-motion. De ce a ales sa lucreze asa? N-am inteles interviurile, artista fiind abordata mai ales in spatiul jurnalistic croat, insa cred ca are de-a face cu o anumita detasare de conventia „filmului", pe care ea nu vrea sa o creeze in sensul de iluzie.
Absurditatea tehnicii se regaseste si la nivelul tratarii temelor, strans legata de un anumit tip de privire: in Rucak (Lunch/Pranz), personaje cu imobilitate de manechin sunt supuse unei voci din off ce remarca perplex capcanele regulilor de buna-purtare. Chiar daca filmul e putin cam lent, prea explicativ si pe alocuri rigid, artista reuseste sa creeze un tip de umor interesant: in momentul in care prezinta personajele ce urmeaza sa ia parte la pranz, insa deocamdata privesc imobil aparatul de fotografiat, acestea se vadesc a nu fi actori, ci rude si prieteni. Astfel, demersul ei e imblanzit, constructivismul lasand loc unei personalizari bine-venite dupa atata tehnica.
Mai reusit mi s-a parut Plac (Piata), din 2007. Subiectul e asemanator cu ce se abordeaza si la noi, tema produselor neaose, taranesti, permanent amenintate de importuri, dominand estul colonizat comercial. Si aici, privirea e speciala, iar fotografiile sunt insotite de alte manipulari de imagine. Partea din mijloc a filmului, in care mancarea este pregatita pentru iarna, degaja un sentiment extrem de organic, viata secreta a legumelor dezvaluindu-se uimitor ochiului care a vrut sa o vada.
Ultimul ei film, Nogomet (Fotbal) va aparea pe net in mai putin de o saptamana. Sinopsisul indica o privire asupra fotbalului, din punct de vedere feminin. Si aici, perspectiva pare elementul hotarator.