- 2550
N-ai vazut nimic la Hiroshima
Alain Resnais, unul dintre eroii estetici ai secolului 20, care ne (va, imi) hraneste cu informatie radacinile cinefile in secolul pe care-l traim, pe ale carui ierburi nebune (Les Herbes Folles), facut la 87 de ani, le adulmecam extatic acum (chiar au trecut?) doi ani la Cinema Europa, din Bucuresti, a murit pe 1 martie.
Astazi, cand apreciem dimensiunea filmului/cinema-ului (in acceptiunea lui artistica, ce nu se dezvaluie decat daca o cauti), evoluam mental (cel putin in Europa continentala) intre Tarkovschi si Lars von Trier. Motivele pentru care Alain Resnais nu a penetrat constiinţa culturala larga tin de absenta unei culturi cinematografice in Romania.
In vreme ce Tarkovschi a cunoscut (ghicesc amatoriceste) faima prin intermediul regimului de pana in '89, von Trier mostenindu-i curiozitatea vizavi de timp si incarcand-o politic intr-un concurs al transgresiunii ce hranea o rebeliune nascuta, la noi, din disparitia regimului amintit, Alain Resnais, cu ale sale doua filme "comunicate" cultural aici (in mediul de cinemateca publica sau privata), "Anul trecut la Marienbad" si "Hiroshima mon Amour", marcheaza jaloane estetice specifice cinema-ului, pe care se pare ca doar moartea autorului le poate publicita. Raman de descoperit, cu aceasta "ocazie'", Statues Also Die sau Night and Fog, si o disponibilitate de a experimenta cu alte arte, pe care doar curiozitatea personala o poate fructifica.
R.I.P.
Trailer "Hiroshima, mon amour" (1959), versiunea restaurată
Şi statuile mor, documentar de mediu-metraj realizat împreună cu Chris Marker
Trailer la "Anul trecut la Marienbad" (1961)
fragment din Ierburi nebune (2009)
