Le Scaphandre et le Papillon- cronica

Dupa 3 saptamani de coma survenite in urma unui accident cerebral, Jean-Dominique Bauby se trezeste intr-un spital, complet paralizat, inconjurat de oameni pe care nu-i cunoaste, oameni ale caror chipuri apar bruiate, adunate din clipiri umede si dureroase. Vederea ochiului stang si auzul sunt singurele simturi care-l leaga de lumea din jur. Cu toate acestea, in integritatea sa intelectuala si psihica, Jean-Dominique scrie un roman emotionant despre viata sa interioara. Angajatii spitalului si prietenii ii decodeaza tacerile pe litere, fiecare litera a fiecarui cuvant fiind descoperita dintr-un alfabet special printr-o clipire a ochiului stang. 

Desi filmul sau a fost realizat in limba franceza, Julien Schnabel e un regizor american care si-a dedicat energia creativa artelor poetice de cinema semnand si alte filme despre artisti precum Basquait (pictor de culoare american) sau Before Night Falls (destinul unui scriitor homosexual cubanez). Pictor contemporan el insusi, renumit pentru tehnica sa - “plate painting”, Schnabel are o adevarata vocatie pentru imagine, fie ea statica sau in miscare, fapt pentru care Le Scaphandre et le Papillon incepe cu cateva cadre in care camera traieste, se comporta ca un ochi greu peste care se inchide din cand in cand o pleoapa tremuranda. Culorile se descompun, estompeaza contururile obiectelor apoi castiga din nou in intensitate. Ecranul se intuneca atunci cand Jean-Do (jucat de Mathieu Amalric) clipeste sau se incetoseaza atunci cand acesta plange. Pe langa efectele mentionate, Julien Schanbel foloseste si alte tehnici vizuale pentru a-si pune in valoare personajul. Colaje de poze, ghetari care se pabusesc in ocean, un fluture zburand prin iarba inalta, miscata de vant, Jean-Do in costum de scafandru, toate acestea sunt secvente din film care implinesc vizual metafora eliptica din titlu: costumul de scafandru (corpul imobilizat de paralizie) si fluturele (imaginatia, amintirile) sunt dimensiunile aceluiasi om care dau consistenta dramei prin semnificatiile lor divergente.

Jean-Do este un barbat sarmant, inconjurat pana in ultima clipa de femei frumoase precum Celine Desmoulins - fosta sa sotie Celine, interpretata de actrita Emmanuelle Seigner (care aduce mult cu un cunoscut personaj politic autohton). Chiar si in scaunul cu rotile umorul sau fin, autoironia creeaza bunadispozitie mai ales privitorului care are privilegiul de a-i auzi gandurile. In vocea lui Jean-Do se poate intui un om destept, relaxat, cu vederi poetice.  Cateva scene superbe in care accentul cade pe monolog il prezinta pe Jean–Dominique admirand farul marin sau faleza. Bustul de marmura al unei femei frumoase expus intr-o vitrina pe holul spitalului stimuleaza imaginatia protagonistului care si-o inchipuie pe imparateasa Eugenia, protectoarea spitalului si sotia lui Napoleon al III-lea, vizitand in vremea ei copii bolnavi de tuberculoza ori asistand la exercitiile unor acrobati. E interesant acest mixaj de vechi si nou pe care-l realizeaza Schnabel - holul spitalului populat de chipuri anesteziate, in scaune cu rotile, femei frumoase imbracate in rochii cu volane si dansatori costumati facand piruete prin aer.  O alta scena impresionanta  se petrece pe plaja cand Jean–Dominique este vizitat de fosta sotie si copii. Vocea usor ragusita, soptita al lui Tom Waits cantand melodia All the World Is Green acompaniaza aceasta situatie de familie asa cum se aude ea in contiinta personajului principal.

Filmul Le Scaphandre et le Papillon stabileste cu spectatorul o relatie speciala nu doar prin profunzimea povestii pe care o descrie ci si prin strategiile regizorale care aduc actorii la 10, 20 de centimetri de camera. Chipuri placute de femei, un barbat de culoare, un tip mai in varsta, grizonat, foarte expresiv, copii sunt personaje care se apropie de tine, dandu-ti impresia ca tu, privitorul, esti de fapt ochiul stang al lui Jean-Dominique Bauby.

Pelicula a obtinut numeroase premii la festivalurile Cesar, Cannes, BAFTA s.a.  Regizorul Julien Schnabel a ales limba franceza pentru filmul sau cu intentia de a aconserva autenticitatea si potentialul estetic al textului original. O poveste inspirata din fapte reale despre viata, ambitie, arta si sacrificiile expresiei... Vizionare placuta!