- 3575
Filmul fantoma
Desi premisele erau dintre cele mai bune, cliseul si ridicolul caracterizeaza cel mai bine aceasta productie. Inca o data, pentru cei care inca nu au inteles: prezenta unor actori buni/ importanti/ monstri sacri/ whatever pe afisul/ecranul unui film nu inseamna ca acesta chiar merita vazut. E un sport care are multi fani, din pacate. Tatal fantoma e exact genul de produs care se vinde dupa aceasta reteta; caci in afara de actori, imparatul e gol...
- Este un schimb de replici pe la jumătatea filmului: el ar cam vrea sa renunte la a-si mai cauta originile, iar tipa se enerveaza, intrebindu-l “Ce cauti de fapt aici?”; iar el raspunde: “Asta e o intrebare buna. Nu cred ca stiu” Cred ca ii putem adresa aceeasi intrebare scenaristului-regizor Lucian Georgescu. Probabil vom primi si acelasi raspuns.
- Daca intr-o editie recenta a emisiunii garantat 100%, Geogescu se arata destul de ofuscat pe criticii care nu i-au laudat filmul (CTP se declara rusinat ca e coleg la UNATC cu acesta, dupa ce vazuse filmul la TIFF 2011) si le transmite ca masele nu tin cont de parerile lor. E drept, masele sint captivate de advertising, meniuri Mcdonalds cu numele filmului (ar fi interesant sa ceri un “tatal fantoma mediu” si o apa plata) si alte chestii non-artistice, insa e o dovada de imaturitate sa te iei de critici.
- O alta declaratie dubioasa facuta de regizor la aceeasi emisiune era adresata posibililor spectatori, care ar fi trebuit sa vina la film cu simpla intentie de a simti placerea de a-l vedea. Cind acesta e singurul pariu, deja mi-e clar ca limita superioara e destul de joasa. E pacat ca intr-o cultura si-asa mica si cu orizonturi reduse, noi insine ne limitam fara sens. Placerea de a urmari un film o simt daca e cazul; altfel, simtul critic e intotdeauna lucid si capabil sa depisteze rateurile.
- Pentru mine, filmul s-a rupt la o secventa in care cele doua personaje principale stau intr-o camera de hotel, iar ea scoate din rucsac o sticla de Jim Beam si ii demonstreaza lui cum beau romanii. Gestul nu e mare scofala, insa discutia ulterioara a fost atit de plata si pointless incit la restul filmului n-am putut decit sa rid (cind a fost cazul). Suma de clisee din intreg filmul e atit de mare incit nu-l poti lua in serios. Comicul involuntar e la el acasa.
- Toate bunele intentii ale producatorilor se duc pe apa simbetei din cauza inexperientei crase de care dau dovada realizatorii. Florentina Ciuverca (filmreporter.ro) comenta cu destula malitiozitate ca una din posibilele cauze ale intirzierii premierei e si vaga directie in care scenariul/povestea/filmul vrea sa ajunga. Daca in cazul altor productii precum cele ale lui Nicolaescu ori Cristina Nichitus stim de la bun inceput ca avem de-a face cu doze de subcultura, aici ne lovim de o supra-apreciere artistica. Un produs prost (si pe alocuri ridicol) bine impachetat (prezenta la garantat 100%, joaca Marcel Iures, flyere prin oras, site etc).
- Situatia in care a ajuns difuzarea filmul romanesc este critica. Sa stai in frig si sa astepti in fata cinematografului alti spectatori care sa mai cumpere vreo 2 bilete numai ca sa poti urmari un film, e doar dovada unei mari pasiuni (altfel, nu vad de ce ar face cineva un asa sacrificiu). Stiu ca povestea asta se tot repeta inca din anii ’90, dar e strigator la cer! Ce sa mai zicem de acum pitorescul frig de la Victoria…
