- 6350
Filme de dragoste recomandate de echipa AltIasi
Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, cum totii ne-am uitat la filme de dragoste. Unii le prefera si le cauta cu obstinatie, altii fug de ele pentru ca au impresia ca se incadreaza in acelasi tipar si, odata ce au vazut cateva tind sa creada ca le-au vazut pe toate. Daca e sa ma gandesc la filmul de dragoste favorit, nu cred ca reusesc sa gasesc un castigator clar. Poate doar sa fac un colaj de scene (scena din taxi din Breakfast at Tiffany's, complimentul lui Jack Nicholson pentru Helen Hunt din As Good As It Gets, intalnirea dintre Natalie Portman si Jude Law in Closer sau Scarlett Johansson si Bull Murray in camera de hotel din Lost in Translation), actori (pentru personajul feminim nu ma pot hotari intre Winona Ryder in Reality Bites sau Eva Green in The Dreamers) sau coloane sonore (500 Days of Summer sau Amelie) care, puse impreuna, sa se apropie de ideal. Asa ca i-am rugat pe o parte din colegii din echipa AltIasi (cei care erau online in momentul respectiv) sa aleaga cateva filme de dragoste care i-au impresionat sau pe care le-ar recomanda.
Adriana Zavoi (editor film):
Bin-Jip – o capodopera a maestrului Ki-duk Kim, un triunghi amoros care ramane foarte bine intiparit pe retina. Un film pe care il aleg de fiecare data cand trebuie sa spun ceva despre dragoste.
Medianeras - un film cu personaje care va va schimba putin perceptia asupra iubirii in era digitala. Foarte frumos filmat si intortocheat, deloc greoi, dar destul de consistent.
Beginners – ultimul film cu iz romantic pe care l-am vazut. Foarte simpatic si usor de indragit, lejer si amuzant, dar cu un fundal dramatic bine studiat, care nu poate trece neobservat.
Iosif Prodan (editor film):
Before Sunrise si Before Sunset sint doua filme care m-au influentat puternic in adolescenta si acum, dupa vreo 5 ani cit au trecut de cind le-am vazut prima data, imi dau seama ca au reusit sa-mi contureze perceptia despre relatii asa cum nu a mai facut-o nicio alta poveste pe care am vazut-o/auzit-o/citit-o.
Ioana Petcu (editor teatru):
Damnation, in regia lui Bela Tarr, e un fel de Despre dragoste si alti (multi) demoni, pe o pelicula in alb si negru.
Le chien Andalou - el si ea, sex si violenta, atractie si respingere + o mana plina cu furnici marca Dali si Bunuel. el si ea la marginea marii...
Si ca sa fim romantici si foarte "valentini", Parfum de femeie - "Women! What can you say? Who made 'em? God must have been a fuckin' genius. The hair... They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls... just wanted to go to sleep forever? Or lips... and when they touched, yours were like... that first swallow of wine... after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don't care if they're Greek columns... or secondhand Steinways. What's between 'em... passport to heaven. I need a drink. Yes, Mr Sims, there's only two syllables in this whole wide world worth hearing: pussy. Hah! Are you listenin' to me, son? I'm givin' ya pearls here."
Dragos Bargaoanu (editor muzica):
Closer – pentru ca dragostea apare de nicaieri, e complicata rau, iar lucrurile nu prea se intampla asa cum iti inchipui si nici nu se termina asa cum te-ai astepta (plus ca ne-a bagat in minte pentru totdeauna melodia lui Damien Rice – The Blower’s Daughter).
Serendipity – pentru ca toti am trait momente in care nu ne puteam scoate sub nici o forma pe cineva din minte si poate ca n-am luptat suficient ca sa obtinem ce doream.
Pearl Harbor – pentru ca facem greseli in momentul in care totul pare ca este impotriva noastra, iar hotararile luate mai usor sau mai greu ar putea avea consecinte pe care nici nu ni le inchipuim.
Ina Ciobanu (editor muzica): Sub egida „caci eu banal te-astept sa vii in fiecare zi”, filmele mele de dragoste preferate sunt Dolls (regia Takeshi Kitano), Before Sunrise si Before Sunset. Sunt prea faine si m-au obsedat prea mult ca sa scriu intr-o fraza obsesii de ani de zile.
Maria Elena Campean (editor teatru): Imi vin acum in minte doua filme fara happy end - In the Mood for Love si Breaking the Waves. Primul e un film lent, de atmosfera, unde trairile personajelor sunt accentuate de o muzica ce ramane in minte mult dupa final. Breaking the Waves e tulburator, nu iti dai seama daca e vorba de dragoste, obsesie, nebunie sau toate trei la un loc. Intocmai ca Maria Magdalena, personajul interpretat de Emily Watson renunta la ea insasi si crede ca salvarea poate veni printr-o minune. Un film numai bun atunci cand cauti raspunsuri pentru intrebari mai putin comode.
Simona Lozovschi (editor carte):
Amour (2012). Opusul a tot ceea ce este comercial, recomand filmul tuturor celor care nu mai cred de mult in dragostea aceea pura si crunt de puternica; celor care vor sa vada cum se transforma de-a lungul anilor dragostea aceea cu fluturi, pasionala.
Kramer vs. Kramer (1979) Desi poate ca nu este o poveste de dragoste, este cu siguranta un film despre sacrificiile pe care le implica o iubire matura.
Emi Vasiliu (editor film):
Numele trandafirului, pentru dragostea de cunoastere. Iata un citat scos din context:
"Maestre, ati iubit vreodata?
-Iubit? Sigur, de multe ori.
-Da?
-Bine-neteles! Pe Aristotel, Ovidiu, Virgiliu, Thomas D'Aquino.
-Nu, nu, vorbeam de…
-O, nu cumva confunzi iubirea cu pofta trupeasca?
-Oare? Nu stiu. Eu nu-i vreau decat binele. Vreau sa fie fericita. si vreau s-o scap din saracie.
-O, doamne!
-De ce, o Doamne?
-Chiar esti indragostit!
-E de rau?
- Pentru un calugar, asta aduce cu sine anumite probleme! [...]
Ce pasnica ar fi viata fara dragoste, cat de sigura, ce linistita! si ce anosta."
The Inconfessable Orgies of Emanuelle (1982) - Sex mimat cu toata candoarea in peisaje aride, sub supravegherea atenta al Spaniolului de rasa, care-si face cruce inainte sa se intinda peste frantuzoaica din titlu si isi tradeaza blazonul cu o slujnica intr-adevar nimfomana. Secventele sunt indeajuns de lungi incat sa permita si activitati adiacente.
Anca Roman (editor carte):
Upstream Color (2013) e un film al simturilor. Folosind metafore uneori incoerent de frumoase, vorbeste despre amortirea care poate fi tratata doar prin dragoste. Cu doua personaje care pana sa se intalneasca traiesc la modul aproximativ, povestea convinge ca rostul dragostei nu e acela de a uniciza, ci de a te imprastia sublim in tot ce vezi, auzi, mirosi, simti.
Carrington (1995) - Ea si el. Pictorita si scriitor. Hetero si gay. O poveste care prinde in ea grozav de multa confuzie si intensitate si care dureaza cu incapatanare pana la capatul pe care nici prin cap nu-i trece sa si-l puna singura. O dragoste grea si completa.
