- 2108
O traditie sangeroasa. Un final mut. Un film ca un sal de dantela.
Alba ca Zapada poarta doliu. O avalansa de tristete convinge o fetita inocenta sa se transforme intr-un toreador de temut. La fel cum a fost si tatal ei. Dar mai intii trebuie sa treaca de o mama vitrega si de o felie de mar otravit.
O poarta de evadare, deschisa larg, doar pentru noi. Asta este Blancanieves. Un film care are darul de a conduce privitorul cinefil pe un drum plin de aventuri. Cu o concentratie aproape letala de frumusete latina, filmul este o constructie transparenta in jurul povestii pe care o cunoastem cu totii. Pornind de la un miez aproape cliseic, pe care l-am vazut transpus in atit de multe feluri, regizorul Pablo Berger brodeaza o coaja dura si stralucitoare. Ceea ce vom remarca inca din primele cadre este acea nota calda pe care o regasim cu mare placere la regizori spanioli precum Pedro Almodovar sau Julio Medem.
Dramatismul intimplarilor este impins catre extreme, fara a deveni patetic, controlat printr-o gaselnita interesanta: muzica. Intr-un conglomerat de tango-uri si acorduri ascutite, doua actrite exceptionale fac parada de roluri. Maribel Verdú este malefica Encarna, inzestrata cu o rautate nativa, faureste priviri machiavelice, care o trimit pe frumoasa alba intr-un sicriu de sticla. in centrul povestii rasucite se afla mai putin cunoscuta Macarena García, care cucereste si invinge taurii cu ochii ei fermecatori. Aproape ca putem spune despre acest film ca se consuma printre gene, mai mult sau mai putin ascunse dupa valuri de dantela.
Elementul de surpriza, cel pe care l-am gustat cel mai mult este aparitia desantata a piticilor. O hoarda de circari, care se dezvaluie pe parcursul filmului. Departe de povestea initiala, acestia sunt cei care o ajuta pe alba noastra sa isi descopere pasiunea pentru a ucide tauri in corida. Dar ceea ce ii face cu adevarat speciali este portretizarea hidoasa, amuzanta si serioasa in acelasi timp. Altfel spus, o aura de pozitivism adusa filmului, care va scoate cinefilul din zona intunecata a tradarii si il va transpune intr-o lume feerica, ce se va incheia brusc si superb
Pe scurt, avem de-a face cu un film mut care tipa din toti rarunchii. Striga o poveste dulce intr-o maniera teatrala si picturala, grotesca pe alocuri si transforma platitudinea in mistic printr-un glas nemaiauzit.