- 3229
Desi sintem foarte putin obisnuiti sa ridem la comedii non-americane, e bine sa revenim ori de cite ori avem ocazia la umorul european sau chiar romanesc. Cei 130 mii de spectatori ai filmului Doua lozuri de anul trecut sint un semn clar ca publicul autohton poate fi cucerit si altfel decit prin comediile de reteta made in Hollywood, cu star-urile de rigoare si promovarea de milioane. Aparitia, in aceste conditii, a unei comedii frantuzesti, Aterizare fortata!, pe ecranele de la noi e bine-venita, cu atit mai mult cu cit e una foarte reusita, fara scene fake sau care sa fie prea “groase”.
Jose Fernandez (Ary Abittan) e politist de frontiera si se ocupa cu repatrierea diversilor imigranti din Franta care comit ilegalitati. E apreciat de superiori, are o rata impecabila de reusita a misiunilor si o familie fericita. Mai primeste un ultim task inainte de a fi promovat intr-un departement mult mai provocator si pe masura capacitatilor sale decit cel actual, insa e o misiune care pare sa-i dea mai multe batai de cap decit ar trebui. Nici atmosfera de acasa nu-l mai ajuta, dupa o criza de gelozie a sotiei.
Karzaoui (Medi Sadoun) este acuzat de tilharirea unei batrine si, conform actelor detinute, trebuie repatriat in Afganistan. Insa el se jura ca e algerian si vrea sa revina in Algeria, acolo unde s-a nascut de fapt. Nimeni nu-l crede, asa ca e imbarcat imediat cu destinatia Kabul. N-a mai zburat niciodata, asa ca i se face rau, incearca sa hijack-uiasca avionul, si, fara voia lui, se face o escala in Malta din cauza unor defectiuni ale aeronavei.
La fel ca in avion, dar cu mai mult spatiu de manevra, omul nostru incearca in fel si chip sa scape de Fernandez si de colegul acestuia, carind in brate prin Valetta un calorifer de care fusese legat, drogindu-i pe politisti si elaborind tot felul de planuri din ce in ce mai greu de indeplinit. Totul se blocheaza cind incercarea lui de a pleca pe mare spre Algeria esueaza, barca pneumatica in care urmeaza sa moara in largul Mediteranei fiind interceptata insa de paza de coasta italiana. Acestia il duc (unde altundeva decit) in Lampedusa, insula imigrantilor.
Povestea e una cit se poate de bine pusa la curent cu evolutiile socio-politice din Europa actuala, si una care se adreseaza unui public mai larg decit cel strict francez. Atit timp cit criza refugiatilor e una a intregii Europe, iar propaganda iliberala si avintul nationalist care strabate continentul in lung si in lat sint omniprezente in media, un astfel de film, ale carui valente politice sint clare dar livrate natural, fara sa fie scoase in fata, e bine-venit si din acest punct de vedere. Chiar daca nu va reusi sa echilibreze discursul anti-imigratie, cel putin va reusi sa-l prezinte in fata unui public larg.