Anul trecut la Marienbad

Sinopsis: „Intr-un urias hotel de lux, un strain incearca sa convinga o femeie maritata sa plece cu el, de dragul relatiei mai vechi pe care au avut-o tot aici in urma cu un an, la Marienbad. Dar femeia nu-si mai aminteste nici povestea de dragoste, nici de barbatul care-i povesteste despre intalnirile lor. Astfel ca acel an trecut se poate repeta, suspendat intre real si inexistent.” (sursa: port.ro)

Si pentru ca avem de-a face cu un film clasic, intens discutat si disputat, la care au facut referire destui critici si oameni de cultura, am sa le las lor cuvintul si n-am sa adaug decit ca e unul dintre cele doua filme celebre ale lui Resnais, alaturi de Hiroshima, mon amour (1959). Recent, francezul s-a reintors in spatele camerei si a produs Les herbes folles (2010) si Vous n'avez encore rien vu (2012), ambele selectate la Cannes. Momentan lucreaza la un alt titlu, Aimer, boire et chanter care urmeaza sa fie lansat anul acesta (si pe care-l vom vedea, probabil, printre favoritii la Palme d’Or).

Despre Anul trecut la Marienbad, „film aproape excesiv de estetizat, care porneste pe firul memoriei intr-un joc de planuri - prezent, trecut, amintire, vis, flash-back - unic in istoria filmului universal si care se studiaza la cursurile de dramaturgie filmica, starnind inca la atatia ani controverse semiotice” (via), Gerard Lenne scria in 1991 in Dictionnaire des Films-Larousse: „Intalnirea dintre initiatorul curentului literar Noul Roman Francez Alain Robbe-Grillet si Alain Resnais adept al Noului Val Francez a creat un film unic, construit ca un joc de societate, zdruncinand naratiunea traditionala. Trecutul se amesteca miraculos cu prezentul, fantasma cu realitatea, minciuna cu adevarul de-a lungul unei procesiuni vizuale si sonore” (sursa).

Disputarea paternitatii artistice a filmului e si acum un subiect de discutie fara o concluzie clara, iar despre cum s-au inteles Robbe-Grillet si Resnais si cine-a facut de fapt filmul, Dumitru Tepeneag n-are dubii: „Anul trecut la Marienbad e socotit drept filmul lui Resnais, dar se stie, si mai toti sunt nevoiti sa accepte, ca Robbe-Grillet a scris un scenariu extrem de detaliat si, de fapt, si-a impus stilul. Dovada filmele ulterioare ale lui Resnais si cele ale lui Robbe-Grillet. Chiar si cei care nu admit ca Robbe-Grillet e un mare cineast trebuie sa recunoasca pana la urma ca in Anul trecut la Marienbad personalitatea lui a fost mai puternica.” (sursa).

Si pentru ca au trecut deja 50 de ani de cind fimul a fost lansat, intr-un eseu publicat in Observatorul Cultural, Cezar Gheorghe observa ca „Din perspectiva duratei si a ritmului cu care ne-am obisnuit astazi, Anul trecut la Marienbad devine un film exasperant. Camera se misca de-a lungul interioarelor baroce si de-a lungul gradinilor carteziene pe fundalul unor cuvinte abia soptite. Nu stim daca cei doi amanti s-au intilnit in ’28 sau ’29. Neconcordanta dintre sunet si miscare este sistematica. Se aud pasii mergind prin pietris in timp ce unul dintre personaje urca scarile, se aude muzica de orga in timp ce noi vedem violonisti. Nu exista nici o certitudine” (sursa).

Daca v-a placut filmul sau credeti ca aveti nevoie de explicatii suplimentare, cel mai simplu e sa vedeti un documentar facut special pentru asta, Dans le labyrinthe de Marienbad (Luc Lagier, 2009), precum si o introducere (video, pe care o gasiti in subsolul articolului) a Ginettei Vincendeau, profesoara universitara de studii de film in UK.