Viata din visele lui Suhanov - Olga Grushin

Astfel intra Suhanov pe poarta regala - visul: aparitia umilului var Dalevici declanseaza o alunecare vertiginoasa in trecut, un inec in ce-ar fi daca-uri, in remuscari si consolari. Fiindca Anatoli Suhanov, functionar sovietic, instalat confortabil in casa si casnicia sa, reincepe sa priveasca in interiorul lui, vede numai gol si pustiire.

Viata reala, de suprafata a lui Suhanov este insa plina: articole comunist-educative pentru Arta in lume, petreceri, amabilitati, favoruri, drame de salon. Fostul pictor infiereaza fara sa clipeasca operele care il atrageau in tinerete, scrie automat despre realismul socialist, predicandu-i virtutile, preia logica oficiala, care sfideaza orice simt estetic. Pe scurt, Suhanov se neaga pe sine, ingroapa tot mai adinc visele de tinerete (arta poate schimba lumea) pentru a afisa un vis nou, deloc neobisnuit, dar vicios (lumea schimba arta). Asa cum schimba el perspectiva asupra picturii occidentale, pentru a conveni instructiunilor, respectarea instructiunilor il secatuieste de el insusi. Treptat, Suhanov nu mai e Suhanov, ci un aparatchik.

Re-identificarea este dureroasa. Suhanov pierde toata stabilitatea pentru care platise cu propriile aspiratii (si nu numai cu ale lui), statutul, onoarea, luciditatea, pragmatismul. Suhanov redevine el insusi intr-o viata a viselor, a fantasmelor, a fantomelor, a spaimelor si dorintelor respinse, uitate. La inceput este inspaimantat si revoltat de intorsaturile neasteptate, apoi reinvata ce sunt mizeria, umilinta, frica, singuratatea, libertatea. Pe ruinele vietii reale a lui Suhanov se ridica viata lui din vis, neinfranata, fara oprelisti.

Felul in care autoarea abordeaza un fel de drama soft din socialism este discutabil. Neutralitatea, tonul rece submineaza autenticitatea pe care o implica starile personajului central, insa trecerile fara preaviz de la persoana a III-a la persoana I sunt un remediu suficient. Totusi, sunt unele fragmente asupra carora impresia de fals si superficial persista, de parca ar fi vorba de o profunzime studiata, cautata, si prin asta, superficiala.

Acest defect (defect din punctul meu de vedere) nu este o piedica in fata unei lecturi agreabile. Viata din visele lui Suhanov este un roman de interior, scris dinspre persoana spre lume, poate scris cu intentie autobiografica si rezultat romanesc. Sunt indeajuns de multe scene la marginea oniricului, diafane si terifiante, cu sens, pentru a face ca romanul sa contina mai mult decat o melodrama psihologica.