- 4659
Debutul romancierului Florin Irimia, Defekt
Miercuri, 14 decembrie, de la ora 18, in Libraria Humanitas de pe Lapusneanu se va lansa primul roman al profesorului Florin Irimia. Defekt, publicat la Editura Brumar, ajunge la Iasi, dupa ce abia a fost lansat la Tigul de carte Gaudeamus de la Bucuresti. Autorul va citi un fragment din roman si va raspunde intrebarilor publicului, ni se spune in comunicatul de presa. Mai mult ca sigur, va da si autografe.
Florin Irimia, nascut in 1976, preda literatura engleza la Facultatea de Litere din Iasi, si publica de ceva timp proza scurta in mai toate revistele de gen din Romania: Echinox, Familia, Timpul si Suspans. Intre timp, mai scrie si cronica de carte in la fel de multe reviste: Dilemateca, Observatorul Cultural etc. Anul acesta a fost publicat in antologia Alerta de gradul zero in proza scurta romaneasca actuala, aparut la Editura Herg Benet.
La lansarea de miercuri, vor fi invitati sa prezinte romanul in fata publicului iesean, criticii literari Loredana Opariuc, Bogdan Cretu, Antonio Patras, toti trei profesori de Literatura Romana la aceeasi Facultate de Litere din Iasi, fiind deci colegi cu autorul.
Reactiile de pina acum sint dintre cele mai bune: „O carte palpitanta, ce se citeste cu sufetul la gura, dar care solicita suficient de mult si inteligenta, indemindu-i pe cititori la reflectie – performanta demna de toata invidia.” (Antonio Patras) sau „Am gasit pagini senzationale in aceasta carte, pagini care anunta un scriitor de prima linie.” (Dan Lungu), critica si scriitorii fiind deopotriva incintati de literatura lui Florin Irimia.
Va las la sfirsit cu un fragment: „Un alt motiv pentru care am fost lipsit de un plan in viata tine categoric si de faptul ca sunt roman. Romanii, in general, dar mai ales cei care s-au format in perioada comunista, au fost educati sa se multumeasca cu putin, sa nu isi doreasca prea mult de la viata pentru ca oricum nu prea aveau ce sa obtina de la ea. Eram incurajati sa ne intemeiem o familie (ceea ce am facut), sa producem cit mai multi copii (ceea ce am facut – nici nu stiti voi cit de multi copii se ascund in Miruna!), primeam un apartament si cite o slujba, dupa care traiam asa, de pe o zi pe alta, fara vreun tel in viata, fara un scop precis, in afara de acela de a supravietui, ceea ce insemna ca la fel de bine puteam sa si murim caci, in esenta, viata noastra se terminase demult. Generatia mea n-a mai atins virsta primirii apartamentului si a locului de munca. Nici macar cu asta nu ne-am ales.”
