Care este cartea copilariei voastre?

Cu siguranta cartea copilariei mele a fost cea a lui Ion Creanga, si anume ,,Amintirile''. O carte scrisa intr-un limbaj simplu, pe intelesul tuturor, mai ales al copiilor, o carte ce starneste hazul si interesul de a citi chiar si atunci cand esti obosit sau plictisit. Pentru bine, care imi petreceam vacantele de vara la bunica, la tara, si apoi intorcandu-ma acasa, unde stateam la bloc, ,,Amintirile din copilarie'' ale lui Ion Creanga erau o sursa de a-mi aminti de momentele frumoase petrecute la tara si ma ajutau sa retraiesc clipele frumoase petrecute in cadrul natural minunat al mediului taranesc. ,,Amintirile'' lui Creanga au fost cele care m-au insotit in copilaria mea si care mi-au adus un plus de bucurie si de imaginatie.

Cartea mea preferata este Marry Poppins, de P.L. Travers. Niciodata nu am devorat o serie de carti cum am facut la 10-11 ani, cand am descoperit-o iar cand o imprumutam de la biblioteca, mai stateam putin acolo, sa citesc macar primele pagini, pentru ca nu mai aveam rabdare pana acasa. Toate intamplarile mi se pareau grozave si numai eu stiu cat i-am invidiat pe fratii Banks ca o aveau pe Mary ca dadaca. Inca este una dintre cartile mele favorite, si pentru ca de fiecare data cand o citesc imi aduc putin aminte de cum era sa fiu copil si sa nu am limite la imaginatie.

Cartea mea preferata este Marry Poppins, de P.L. Travers. Niciodata nu am devorat o serie de carti cum am facut la 10-11 ani, cand am descoperit-o iar cand o imprumutam de la biblioteca, mai stateam putin acolo, sa citesc macar primele pagini, pentru ca nu mai aveam rabdare pana acasa. Toate intamplarile mi se pareau grozave si numai eu stiu cat i-am invidiat pe fratii Banks ca o aveau pe Mary ca dadaca. Inca este una dintre cartile mele favorite, si pentru ca de fiecare data cand o citesc imi aduc putin aminte de cum era sa fiu copil si sa nu am limite la imaginatie.

Eu acum mai bine de 10 ani eram la "20 000 de leghe sub mari" cu Jules Vernes...mai tarziu a aparut si filmul dar, ca un critic dur de film ce sunt, nu m-a captivat. Mi-am zis atunci: "Ce imaginatie imi starnise mie cartea in cap, era mai bun pentru un film decat ce-au facut ei". Paradoxul e ca intotdeauna mi-a fost frica de apa, de apele adanci, de inot, dar daca m-ar fi invitat atunci cineva sa fiu personajul lui Jules...m-as fi incumetat :)

Cartea copilariei mele este "Cuore" de la care am invatat sacrifiul uman. Am visat intotdeauna asa prieteni si inca astept.

Cartea copilariei mele a fost "Singur pe lume" de Hector Malot. A fost prima carte citita si totodata cartea de care imi aduc aminte cu mult drag. Este cartea prin care paleta ochilor mei cat si papilele gustative, care in timp au devenit devoratoare de lectura, s-au scaldat pentru intaia oara intr-o lume fanatastica, intr-un decor imaginar. Multe din momentele copilariei se pierd in timp, insa ma bucur ca pastrez inca vie amintirea primei lecturi, lumina din camera, ochii mari si poftciosi cat si asprimea paginilor pe degetele mele. (..si bineinteles pastrez si cartea care isi imbraca mantia timpului pe raftul meu)

Cartea preferată a copilăriei mele este Singur pe lume, scrisă de Hector Malot. Este o carte plină de sensibilitate şi suspans, o carte din care am învăţat ce înseamnă prietenia şi familia. Pentru mine este cu atât mai valoroasă cu cât a fost prima carte care mi-a plăcut cu adevărat şi mi-a stârnit gustul pentru lectură. Revin la ea ori de câte ori simt nevoia, şi de fiecare dată când o recitesc îi găsesc alte înţelesuri.

Cartea care mi-a fermecat copilaria este "Robinson Crusoe" de Daniel Defoe. Calatoria, spatiul liber si hotararea lui Robinson de a nu se lasa doborat, de a gasi resurse in orice au fost teritorii de visare.

"Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia"..aceasta monstruozitate de sute de pagini care, odata rasfoite, se transformau in brate frumos ilustrate ce te acaparau pana la sufocare... Descoperirea imaginatiei autoarei Selma Lagerlof prin podul plin de "povesti nemuritoare" nu a reprezentat decat intamplarea ce a dus la descoperirea ritualului in a citi ceva cu adevarat valoros..ceremonialul consta in impartirea numarului de pagini pe zile, totul pentru a nu termina prea repede lecturarea, pentru a mentine cat mai mult acel gascan in aer..

Toate panzele sus - Radu Tudoran

"Amintiri din copilărie" de Ion Creangă a fost şi va fi cartea de referinţă pentru copilăria mea. Este deosebit de savuroasă, autentică, scrisă într-un limbaj popular, iar în năzbâtiile personajului m-am regăsit deseori. Primul contact cu această carte l-am avut înainte să ştiu a citi, când mama mi-o reda înainte să adorm. Închideam ochii şi parcă eram în cireş sau la scăldat. După ce am învăţat să citesc, reluam mereu lectura, aşteptând în zadar să apară o continuare. Clar, stilul neaoş şi jucăuş al lui Ion Creangă m-a făcut să devin fanul acelei copilării autohtone pe care, de altfel, am şi trăit-o din plin.

Am omis argumentarea propusa de Stefania. Cartea povesteste despre lipsa copilariei: o banda de minori, o micro societate prganizata prin forta imprejurarilor dupa reguli crude, nevoita sa supravietuiasca pe strazile unui oras exotic. Dincolo de impresia unei drame perpetue zace o seama de zambete si lacrimi pe care atunci, singur, la lumina becului din baie (dupa 12 cel din dormitor apunea) le-am daruit unei carti care m-a ajutat sa apreciez cat de fericit eram, la varsta AIA, cand nimic nu-ti convine si totul pare uneori mai gri decat trebuie.

Nu cred că poate uita cineva de seria Cireșarilor lui Constantin Chiriță. Alături de cele 5 volume am reușit să călătoresc și să rezolv mistere, să îmi imaginez că sunt o fată în alb, că prind Aripi de zăpadă sau că într-o zi voi încerca Roata Norocului. Discobolul a fost lucrul pe care l-am căutat timp de câteva luni prin podul bunicii, prin târguri și obiecte aruncate în zilele mari ale localității. Nu am încetat niciodată să sper că voi găsi misterul potrivit pentru mine și voi porni în aventura mult căutată. Vroiam să fiu unul dintre Cavalerii Florii de Cireș sau măcar să mă joc cu Țombi. Deși am crescut, Cireșarii mi-au rămas aproape. Drum bun, Cireșari! Căi frumoase către inimile unor noi lecturi!

Cat de copil sa fi fost ? M-am delectat cu "Cei trei muschetari" o perioada apoi, intr-una dintre cutiile cu carti (minim 30, odata la 2-3 luni) comandate in familie de la anticariat prin posta am descoperit "cartea preferata" care a ramas si acum, alaturi de toate romanele SF digerate, o deosebita delicatesa: Căpitanii nisipului scrisa de Jorge Amado.

Imi amintesc cu placere si nostalgie de Amintiri din copilarie de Ion Creanga; Colt Alb, de Jack London; Cuore - Inima de copil, de Edmondo de Amicis; Neghinita de Barbu Delavrancea, Legende sau basmele romanilor de Petre Ispirescu; si de Dumbrava minunata de Mihail Sadoveanu :D Aceasta cred ca este cartea copilariei mele. Imi amintesc ca mi-a cumparat-o mama de la librarie in acelasi timp cu ghiozdanul pentru clasa I. Imi placeau copertile si ilustratiile. A ramas pe raft pana am deslusit buchiile si am invatat sa nu mai citesc pe silabe :) Apoi am citit-o cu voce tare bunicului meu de ziua lui si am primit o noptiera, un birouas si un scaunel facute de dansul :D Am citit-o usor, avea scrisul mare :P M-a impresionat povestea Lizucai si a prietenului sau, Patrocle care si-au pierdut mama. iar durerea aceasta nu era alinata de mama lor vitrega, dimpotriva. Mi-era mila de ei si mi-a fost frica citind pasajele in care s-au ratacit prin padure in incercarea de a ajunge la bunici. Cred ca atunci am inceput sa delimitez mai clar binele de rau..Nu imi placea deloc felul cum se purta mama vitrega cu Lizuca, iar tatalui Lizucai voiam sa-i scriu sa-i spun adevarul :)) Mi-erau tare dragi bunicii Lizucai, Patrocle cel protector, Floarea Soarelui si Sfanta Miercuri si toti cei care au ajutat-o pe Lizuca si pe prietenul ei, Patrocle. Nu cred ca am fost la fel de curajoasa ca Lizuca sa stau in scorbura unei rachite sau sa merg atata drum prin padure, dar am multe peripetii simpatice in copilarie, un catel Rex (care traieste si acum! :D ), si o matusa Lizuca :)

Și cartea copilăriei mele tot ”Singur pe lume” este. A fost prima carte pe care am citit-o până la capăt în timp record și, după ce am terminat-o, mi-a fost atât de greu să mă despart de personaje, încât am citit-o din nou. Peste vreo câțiva ani am citit-o iar și de fiecare dată am plâns când a murit Suflețel. Acum câțiva ani am primit varianta ei în limba franceză și mi-au revenit în minte toate amintirile și trăirile din copilărie.

Basmele lui Petre Ispirescu

Ciresarii, de Constantin Chirita. De la primele pagini ale volumului „Cavalerii florii de cires” am stiut ca acest roman va deveni cartea copilariei mele. Aventurile micilor nazdravani, curiozitatea lor debordanta, pofta de viata si veselia molipsitoare m-au incantat si m-au tinut cu sufletul la gura pe parcursul celor 5 volume. As reciti oricand cartile si le recomand cu caldura tuturor copiilor si adolescentilor.

Cartea copilariei mele este Ciresarii de Constantin Chirita. Timp de 5 volume am trait alaturi de ei fiecare nazdravanie, fiecare poveste de iubire, fiecare aventura. Au fost si inca sunt prietenii mei literari cei mai buni care m-au facut sa zambesc, sa plang sau sa fiu melancolica. Va multumesc Victor, Ionel, Dan, Maria, Ursu, Tic și Lucia pentru momentele pe care mi le-ati oferit!