articol
stats

In lumina reflectorului, doi

Spectacol imaginar, Teatrul Ludic, regia Aurel Luca, 25.02.2009, ora 20.00, Centrul Cultural Francez, Iasi. Ma bucur de fiecare data cind vad entuziasm pentru actul teatral. Centrul Cultural francez a redeschis Les Nuits de la Nouvelle Lune, eveniment cu care ne obisnuise din anul trecut. De acesta data, colaborarea cu Teatrul Ludic a adus pe scena Salii „B. Fondane" o adaptare dupa textul visnieciean, Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt, adaptare care se reintituleaza Spectacol imaginar.

Frigul de afara, ora inaintata a spectacolului nu i-a oprit pe tinerii spectatori ieseni de a veni in numar chiar impresionant pentru micuta sala „Fondane" si a se alatura pulsatiilor rampei. Intrucit cunosc textul si chiar citeva montari ale piesei lui M. Visniec si pentru ca pur si simplu sunt indragostita de jocul reinventarii lumii pornind de la litera A, am vizionat si eu montarea regizorului Aurel Luca. Incercarea este una curajoasa, de vreme ce tema scenariului merge pe eterna poveste dintre El si Ea, o poveste pe care o revedem cu ochii mintii in Doi pe un balansoar, Un barbat si o femeie, Doi pe o banca, Gara pentru doi. A dori sa revii pe o asemenea partitura nu e usor si presupune, in primul rind, departarea de cliseu. Spectacolul se desfasoara in forta, iar interpretilor li se citeste pe chip placerea de a fi in rol, in lumina reflectorului. Formatul de teatru-dans pe care regizorul Luca il acorda acestei realizari are un dublu efect: pe de o parte, acorda o alta posibilitate de miscare scenica, insa, pe de alta parte, revine asupra unor locuri comune si scindeaza prea mult partea de text cu partea de coregrafie. In fond, exista texte atit de placute in contururile lor initiale incit este aproape eclectic a le complica in alte moduri, cu orice pret.

Cuceritor, scenariul lui Visniec este de fiecare data nelinistitor. Hazard, sensibilitate, poezie, opozitii, paradox si, nu in ultimul rind, umor - elemente care complesesc spectatorul. Calatoria ursilor panda, aceasta calatorie real-imaginara, este in fapt o calatorie prin viata... pentru ca noua nopti pot fi noua vieti, timpul dilatindu-se si contractindu-se dupa propria dorinta. Universul se creeaza o data cu dragostea, totul se redescopera ca si cum retina e una singura, a lui si a ei, in acelasi timp. Asa, prin aceasta noua retina, pot fi cunoscuti cei doi vecini care se uita la aceeasi emisiune, fiecare separat, in apartamentul lui, fara ca macar sa cunoasca acest lucru. Asa litera A poate fi rostita in mii de feluri, de fiecare data alta. Asa Ea are nenumarate infatisari.

Asa moartea este un joc: "Ea: Corpurile noastre inlantuite sunt acum foarte departe. Din ce in ce mai departe... Suntem in plin zbor pe deasupra propriei noastre fiinte... Plutim pe deasupra lumii. El: Pe deasupra de tot. Ea: Poate-am devenit inseparabili. In sfirsit, inseparabili. E ciudat ca mai putem comunica. Ar trebuie s-avem de-acum un singur glas (...). Trecem de partea cealalta? El: Da. Ea: Care era animalul pe care-l iubeai cel mai mult cind erai copil. El: Ursul panda. Ea: Spune-mi numele unui oras in care ti-ar fi placut sa traiesti. El: Frankfurt. Ea: Spune-mi numele unui oras in care ti-ar fi placut sa traiesti. El: Frankfurt - e acolo atit de frumos in gradina zoologica. Ea: Bine. Atunci in viata ta viitoare vei fi un urs panda. El: Si tu? Ea: Eu voi veni sa te vizitez. El: Unde? Ea: La Frankfurt." Lumea e un cerc, asa cum vedea odata Ivona, principesa Burgundiei, acum e un cerc in care povestea ajunsa la capat este a unei singure fiinte care se va regasi perpetuu.

Articol scris de Ioana Petcu | Joi, 26/02/2009 - 18:59
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului ioana.petcu