articol
stats

„Ludic”. Made by „Luceafarul” Iasi

In prima parte a lunii octombrie, la Teatrul pentru Copii si Tineret „Luceafarul” Iasi, s-a desfasurat cea de-a sasea editie a Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar - FITPT, probabil cea mai importanta manifestare de gen din Romania. Spun lucrul acesta gandindu-ma la mai multe aspecte, esentiale pentru definirea unui eveniment prin prisma organizarii si a efectelor pe care le-a produs la nivelul comunitatii. 

In primul rand vorbim despre sapte zile festivaliere, cu un program de-a dreptul „infernal” (spectacole de teatru la sala mica, sala mare, sau spatii neconvntionale, apoi spectacole de dans contemporan, vernisaje, lansari, proiectii si asa mai departe). In al doilea rand, impresioneaza selectia facuta de directorul artistic al Teatrului „Luceafarul”, Oltita Cantec, o selectie ce procura spectatorului iesean productii din Marea Britanie, Olanda, Belgia, Germania, Cehia, Italia, Rusia, Franta, Polonia si Romania. Si nu orice fel de productii, ci de o calitate indiscutabila, coplesindu-l prin diversitatea de mijloace puse in joc si prin senzatia constanta ca fiecare spectacol rescrie, in felul lui, o istorie ampla, complicata si straveche: istoria teatrului pentru copii si tineret. Daca vorbim despre efectele in planul comunitatii iesene, cei peste 12.000 de spectatori prezenti in Festival sunt un argument mai presus de orice analiza teatrologica. Li se adauga, desigur, sansa oamenilor de teatru din Iasi (si ma refer in special la actori, papusari, cadre didactice sau studenti la Teatru) de a intra in contact cu stiluri, conceptii, atitudini noi, intregul Festival putand fi catalogat drept o vasta si utila lectie deschisa. In fine, generic vorbind, deloc de lepadat este posibilitatea intelectualului iesean de a se delecta cu o atmosfera speciala, rara in „dulcele targ”, si de a respira un aer de cultura autentica, iarasi, din pacate, greu de procurat intr-un mediu abandonat prea des infertilelor blocaje in trecut.

Tema actualei editii a fost data de conceptul „ludic”, focusarea fiind, prioritar axata, pe publicul tanar. Sa admitem, o zona pe care teatrul romanesc o trateaza destul de superficial, fara prea multa rigurozitate, uitand ca, in felul acesta, distantele dintre spectatorul copil si spectatorul adult raman descoperite, neparcurse. Tocmai din astfel de motive, teatrologic discutand, ma simt mai legat de aceasta editie decat de precedentele.

Organizarea spectacolelor, realizata de aceeasi inepuizabila Oltita Cantec, acompaniata managerial de inconfundabilul director Ioan Holban, a trasat demarcatii clare, extrem de utile spectatorului. Astfel, in imensa „grila” oferita de „Luceafarul”, o prima „linie”, de la orele 10 si 11, a fost dedicata spectacolelor pentru cei mai tineri dintre tineri. In cele doua sali ale Teatrului au evoluat trupe si companii teatrale precum Noisy Oster (Marea Britanie), Teatrul Odeon, Irene Laros Puppen Theatre (Olanda), Teatrul Tandarica, JES Stuttgart (Germania), Pavel Vangeli (Cehia), Teatrul Puck (Cluj Napoca), Teatrul de Ventrilochie s.a.m.d. O a doua linie a vizat spatii (inca) neconventionale, in genul Atrium Palas sau Libraria „Carturesti” Palas, acolo unde, incepand cu ora 16, lansarile de carte s-au imbinat cu excelente spectacole lectura, o componenta noua in festival, dar cu „cariera” la „Luceafarul”. Au fost jucati in aceasta maniera, condeieri importanti precum Lucian Dan Teodorovici, Mihaela Michailov, Michal Walczak (Polonia) sau Saviana Stanescu. La fel, tot aici au fost gazduite spectacole atipice, precum cel al italienilor de la ATELIERcuncheoN si al rusilor de la Teatrul de Stat pentru Tineret Kabarovsk, dar si „bunuri nationale” precum „Pacala”, in interpretarea Teatrului Gulliver (Galati).

In fine, o „linie” de seara, cu incepere de la ora 19, a reprezentat artileria grea a Festivalului. In primul rand, premiera teatrului gazda cu „Printul fericit”, dupa Oscar Wilde, in regia lui Radu Nica, un excelent spectacol caruia ii rezerv o cronica separata. Teatrul Odeon, unul dintre constantii prieteni ai Festivalului, a venit anul acesta la Iasi cu piesa unui iesean, Ion Sapdaru, „Natura moarta cu nepot obez”. Teatrul „Act” Bucuresti a adus spectacolele „Jocuri in curtea din spate”, in regia lui Bobi Pricop, si „Capra cu trei iezi. Studiu Gastronomic” (regia Alexandru Dabija, pliat perfect, nu-i asa?, pe miza ludica a actualei editii). De mare succes s-a bucurat Ofelia Popii, prezenta in Festival cu one woman show-ul „Felii” (Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu). Si cei de la Nottara, cu „Metoda” lor (regia Theodor Cristian Popescu) au fost pe placul unui public surprinzator prin promptitudinea reactiilor si prin foamea de teatru. In fine, tot Alexandru Dabija a fost cel care a inchis frumos festivalul cu productia de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt, „O... lada” (muzica si versuri Ada Milea).

O nota distincta, inspirat inventata de organizatori, a fost asa numitul „HOP la Iasi”, cu trimitere, desigur, la celebrele Gale HOP, si reunind laureati ieseni ai premiilor acordate, de-a lungul timpului in aceste Gale: Dumitru Georgescu, Laura Bilic, Claudia Chiras, Bianca Ioan.

Printre volumele lansate in decursul celor sapte zile (metaforic alcatuind o saptamana a Creatiei teatrale fara, insa, odihna din ziua a saptea), la loc de cinste se afla impecabilul album coordonat de Oltita Cantec, „Un festival in imagini. FITPT Iasi” (Editura Timpul Iasi), in fapt o carte de vizita a acestui frumos proiect ajuns la varsta de sase ani. Bilingv, cu o calitate a imaginilor dusa spre perfectiune, completate de texte elocvente, volumul de doua sute de pagini este el insusi un „spectacol” de hartie de toata frumusetea. Tot la capitolul lansari, am retinut cartea Cristinei Rusiecki, „Radu Afrim - Tesuturile fragilitatii”, apoi „Frumoasa Poveste a Micului Print” (o editie aniversara, aparuta la Editura RAO) sau „Théatre/ Teatru”, de Denis Emorine. Doua nume sonore ale Teatrului „Luceafarul” s-au remarcat prin lansarile unor importante volume: regizorul Constantin Brehnescu si-a lansat o parte din dramatizarile-i reunite in „Ce ne-ai facut, domnule?!” (Editura Timpul), iar actorul si profesorul Toma Hogea a „recidivat” cu o carte ce se cere musai citita: „Despre arta papusarilor romani. Dialoguri cu maestrii scenei” (Editura Sedcom Libris Iasi). Sa mai retinem, tot in zodia aceasta a lansarii, albumul „George baron Löwendal, un aristocrat in luminile rampei” si DVD-ul „Fram Ursul Polar”, o productie media a Teatrului „Luceafarul” Iasi.

Ar mai fi multe de spus, doar ca, a intra in profunzimile unei cronici detaliate de festival ar presupune ca publicatia care gazduieste textul de fata sa-si dubleze numarul de pagini. Cum altfel sa dai socoteala despre evolutia a mai bine de 200 de artisti, din zece tari europene, cum altfel sa descrii, fie si sumar, mai bine de 40 de evenimente?!

Personal, daca nu ar fi acest Festival de la „Luceafarul”, as fi, ca teatrolog iesean, extrem de trist. Inca astept ca Teatrul National „Vasile Alecsandri” Iasi sa ia aminte si, prin puterea exemplului, sa initieze, la randu-i, un eveniment major. Desi, din cate se pare, asteptarea mea are valente godotiene...

 

*Guest writer pentru acest articol este Calin Ciobotari, jurnalist si critic de teatru.

Articol scris de Guest writer | Mie, 16/10/2013 - 11:54
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului guestwriter