articol
stats

Destine teatrale în pană

Spectacolele de licență încep să prindă contur în Sala Studio a Universității Naționale de Arte din Iași. De această dată reprezentația studenților din anul al III-lea de la Actorie/Păpuși/Marionete este Pană de automobil, sub o atentă coordonare a lect. univ. dr. Laura Bilic.

Premiera spectacolului are la bază nuvela omonimă a lui Friedrich Dürrenmatt, adaptată cu acest prilej. Acțiunea spectacolului se încadrează în stilul realist-grotesc specific lui Dürrenmatt. Alfredo Traps (Sebastian Diaconescu), un reprezentant comercial, este nevoit să petreacă o noapte într-un sat unde e musafirul unui judecător pensionar. Judecătorul-gazdă (Tudor Ostafie) pune în scenă procesul împreună cu alţi vecini: ex-procurori și avocați (Alexandra Macovei, Mariana Dumitrache, Diana, Maria Radu, Diana Hatmanu). I se explică lui Traps că este distribuit în rolul acuzatului; de acum începe acțiunea plină de neprevăzut și întâmplări presărate cu umor plurivalent! Fără intenție la început, personajul întruchipat de Sebastian Diaconescu se integrează în atmosferă şi își dezvăluie treptat viaţa, ceea ce îi aduce, în final, condamnarea la moarte.

Încă din primele minute observ cum actorii își asumă (aproape toți), mai bine sau mai puțin bine, rolurile de compoziție. Îmi atrage atenția în mod surprinzător Mariana Dumitrache. O interpretare actoricească notabilă. Pe scenă, degajă un umor fin doar prin gestică și expresivitate facială – nici nu mai avea nevoie de replici. Maria Radu, în schimb, are aceeași intonație vocală și același ton indiferent de nuanțele partiturii dramatice! Sebastian Diaconescu încearcă să aducă din caracteristicile unui Don Juan, dar rămâne la o formă incipientă - una de formare a personajului sau poate asta e intenția?! Exersarea râsului poate duce la efecte mai convingătoare... Laitmotivul morții este oglindit de Paula Niculescu care are un accesoriu, din păcate, doar decorativ: o servietă neagră. Un personaj care în mare parte tace și doar schițează gesturi pe scenă. Vizual, rolul ei oferă mai multe variante de analiză. Pare a fi unul dintre personajele lui Beckett din piesa Așteptându-l pe Godot, mai ales când mușcă cu nesaț dintr-un morcov, în timp ce restul partenerilor de scenă sunt adunați în jurul mesei rotunde și participă la un adevărat ospăț.

Ca vizualitate, simt oarecum o apropiere a personajului ei cu cel interpretat de Ofelia Popii în Mefisto, din spectacolul Faust de la Sibiu. În orice caz, momentul coregrafic dintre Paula Niculescu și Nicoleta Miru (în rolul menajerei) dă un alt puls spectacolului. Compatibilitate și sincron. La început Nicoleta Miru stagna, (și nu am auzit toate replicile), dar apoi, după câteva minute, pare că-și revine și aduce prin dans savoare și acuratețe.

Asta face ca poveștile lui Traps să prindă viață. Prin dansul provocator și lasciv, invitații au acces la câteva frânturi dintr-o viață ce nu pare a sta sub semnul moralei. Tudor Ostafie rostește din când în când replici pe un ton ușor vesel și înțelege, în sfârșit, cum să se alinieze firescului. Față de celelalte reprezentații în care l-am analizat friza ca actor, penibilul. Acum observ o mică schimbare în jocul actoricesc.

Cei care îi interpretează pe avocați și pe procurori alcătuiesc duete. Pe de o parte, Alexandra Macovei încearcă să se adapteze situațiilor scenice, iar Mariana Dumitrache - o prezență autentică - sprijină de la început până la final filonul metamorfozei și al bucuriei de a se afla pe scenă. Această formulă seamănă cu perechea Stan și Bran; și aici mă refer mai ales la costumații și gaguri. Pe de altă parte, duetul format din Maria Radu și Diana Hatmanu mă convinge pe alocuri și observ ușoare ruperi de ritm.

Momentele de dans sunt binevenite. Sunt exersate cu tact și furnizează armonie pe scenă. Responsabil principal este studentul din anul II de la Actorie/Păpuși/Marionete, Sebastian Munteanu, cel care semnează coregrafia spectacolului în discuție.

Înainte de a rosti sentința, adică pedeapsa cu moartea, Traps e în mijlocul actorilor care simbolizează Moartea și Ispita. Punctele care primează în acest spectacol de licență constau în savuroasele momente coregrafice, în ilustrațiile muzicale, în energia pe care o simt din plin la început, în cromatica decorului adaptat armonios și în curajul de a fi prezentate roluri de compoziție. Spre final, toată distribuția se mișcă sacadat pe ritmuri de dubstep, curgând din plin șampanie în pahare. La aplauze, pe melodia Smells like teen spirit, îi surprind răsuflând ușurați. O nouă generație, alt spirit!

Distribuție: Sebastian Diaconescu, Tudor-Andrei Ostafie, Diana Hatmanu, Maria Radu, Mariana Dumitrache, Alexandra Macovei, Nicoleta Miru, Iulia-Paula Niculescu

Coordonator: Lect. univ. dr. Laura Bilic

Coregrafie: Sebastian Munteanu

Regie tehnică: Gheorghe Albianu

 

Premiera spectacolului a avut loc pe 1 martie 2017

 

*Guest writer pentru acest articol este Lavinia Lazăr, studentă în anul al III-lea la specializarea Teatrologie și jurnalism teatral.

Articol scris de Guest writer | Mie, 22/03/2017 - 23:38
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului guestwriter