- 5720
De ce cad ingerii?
Ingerii cad in fata noastra si chiar ei isi zic intre ei: `Ce bine ca nu cadem toti o data!`. Cad si nu cer nimic, cad din joaca, din neatentie, din nepretuire, cad ca din neant si cad ca o proba, din nevoia de a fi si ei la rindul lor salvati. Rolurile sint inversate si ceea ce trebuia sa fie protectia unui inger devine o proba din care omul nu-si dezminte natura deja corupta.
Insusi titlul piesei are o dubla conotatie, oameni slabi de inger, adica fricosi, lasi, incapabili sa-si infringa temerile, limitarile, cit si oameni ramasi fara inger pe parcursul vietii si fara nici o speranta de a-l recistiga.
Dawn-Way (Oameni slabi de inger. Ghid de folosire) a lui Oleg Bogaev in regia lui Radu Afrim se desfasoara pe doua planuri, unul usor oniric si celalalt pamintesc. Cel oniric apartine ingerilor, apartine unei situari genuine in fata vietii, interpretarea ingerilor neavand o miza exclusiv crestina, ci se vrea o simbolizare a puritatii, a binelui. Cei patru ingerii sint intruchipati de: Dumitru Georgescu, Loredana Cosovanu, Alexandru Dobinciuc si Vlad Volf.
Scena este constituita din doua spatii care sint separate prin peretii de sticla a unui bar, incapere in care ingerii isi ascund insingurarea din fata lumii, loc de joaca in care se atribuie rolurile, cit si loc de refugiu al oamenilor in starile lor cele mai confuze si mai nesigure. Inregistrarile video care taie secventele teatrale prezinta aparitia ca din senin a unui inger in mijlocul drumului si modul in care acesta va fi `omorit` sau ranit.
Reactiile ulterioare si personalitatea personajelor, cit si replicile sint de cele mai multe ori comice sau tragi-comice aducind in prim-plan esenta ironica a existentei:`Viata este un balegar pe asfalt, azi e cald si aburind, miine e rece si uscat.`sau `Viata trebuie traita cit esti cald.`
Intotdeauna pe cale sa-si creeze circumstante atenuante, vinovatul de crima `ingereasca` nu constientizeaza nici gravitatea, nici ceea ce presupune existenta sau moartea unui inger, credinta in fiinta divina fiind demult depasita. Si pentru ca nu mai au consistenta, ingerii sint lasati sa moara ca si puritatea de odinioara a sufletului. Sau, mai larg, responsabilitatea pentru celalalt, pentru aproape nu se gaseste in nici unul dintre cazuri.
Angajati in propriile probleme, cit si in ritmul alert pe care realitatea il imprima, nu doar ca ingerul nu mai este prezent in credintele oamenilor o data cu parasirea varstei infantile, ci este chiar ucis sub privirile fiecaruia, fara asumarea vreunei culpe. Personajele nu se arata rascolite decit la nivel superficial, constata situatia numai cu parere de rau, insa cu prima ocazie abandoneaza ingerul, de altfel, oamenii ajung sa se autoperceapa numai ca victime ale unor circumstante nefericite: de a fi gasit un muribund in mijlocul drumului, de a nu-l putea ajuta sau salva.
Piesa lui Radu Afrim este o demonstratie a inconsecventei omului in fata nevoii celuilalt, aici a propriului inger sau a unei fiinte iesite din comun. Este o intilnire a tragicului cu hilarul, caci nici unul dintre personaje nu ajunge sa salveze sau sa-si doreasca suficient de mult sa-si salveze ingerul gasit pe drum. Din contra, in astfel de momente ni se face o demonstratie crescinda de adulter, ticalosie, egoism, nepasare, egocentrism. Niciodata moartea celuilalt nu ne priveste pe noi, nu ne include sau nu ne separa de propriile probleme. A acorda atentie altcuiva inseamna a stirbi din propria-ti atentie.
Chiar daca vine ca o serie de scenete, spectacolul are un sens unitar si pune laolalta tipare diferite de oameni, in aceeasi situatie si pina la urma cu acelasi tip de reactie. Personajele puse la incercare fac parte din medii diferite: doi amanti, in rolurile Catincai Tudose si a lui Octavian Jighirgiu; un deputat cu bodyguard-ul sau, Florin Mircea si Dumitru Nastrusnicu; sotul si sotia, Anne Marie Chertic si Radu Ghilas; hotii, Daniel Busuioc si Doru Aftanasiu; o `echipa`de doi politisti, Octavian Jighirgiu si Dumitru Nastrusnicu, doi miri, Silvia Popa si Ionut Cornila; compozitorul si regizorul, Gelu Zaharia si Liviu Manoliu; stapana si slujitorul, Pusa Darie si Doru Aftanasiu; afacerista si mama surogat, Doina Deleanu si Andreea Boboc; asistenta si doctorita: Anne Marie Chertic si Pusa Darie; orbii: Catinca Tudose si Radu Ghilas; batranii la nunta de aur: Florin Mircea si Silvia Popa, Diavolul-Alina Mindru si Dumnezeu - Petru Ciubotaru.
Abandonul e o forma de libertate, abandonul oricarei cauze, in fapt, e eliberare sau alegere. Apare gresita premisa de a crede ca atunci cind abandonezi un lucru esti liber de consecintele sale, esti liber in propria neputiinta si nestiinta. Spectacolul abunda de non-discernamint in a califica sau clarifica realitatea, in a distinge binele. Avem de-a face cu personaje orbite de propriul eu, omul nu se constientizeaza decit pe sine.
Piesa este o demonstratie a lipsei de a persevera in bine. Spectacolul are o tenta absurda, acea nepotrivire voita a reactiilor sau a replicilor la situatia data. Situatie care conduce personajele sa se refugieze in vicii, desi cindva ingerul pazitor, legatura a omului cu Providenta, ar fi fost refugiul sau alinarea.
