articol
stats

Liviu Suhar, despre dimensiunea plastica a globalizarii

In fata sevaletului se aseaza ceremonios, ca intr-un act ritualic de recreare a unor lumi simbolice. Cromatica, linia formelor si mesajul ce cripteaza sensuri nebanuite transpun in discursul pictural un ritm orfic, care-ti face fiinta sa vibreze. Intreaga creatie plastica a pictorului iesean Liviu Suhar sta sub semnul unei abstractii lirice sobre, cu pulsatii profunde. Sub spectrul originalitatii, umanitatea este transfigurata in opere de arta, prin limbajul plastic.

Ochiul si mintea artistului functioneaza altfel in relatia cu spatiul inconjurator si intreg universul vizual in care traieste

 

AltIasi: In ce ipostaza artistica va prinde sfarsitul lui octombrie? Ce cromatica are peisajul sufletesc?

Liviu Suhar: Zilele acestea sunt prins intr-o selectie de lucrari, pentru ca ma pregatesc sa organizez o expozitie la Muzeul de Arta din Botosani, care va avea loc pe 15 februarie anul viitor. Pana acum n-am mai expus la Botosani, desi cunosc locurile de acolo, stiu destui oameni care se straduiesc sa faca ceva in domeniul artei, asa ca am raspuns cu mare placere invitatiei de a expune creatii personale. Am in vedere crearea unui catalog al expozitiei, unde vor intra cam 80 de tablouri. In rest, lucrez la niste creatii incepute de prin vara, profit de sezon pentru a le finaliza. In plan artistic, am castigat aparent mai mult timp si, atat cat imi permite energia la aceasta etapa, incerc sa o folosesc cu maxim de eficienta. Vara trecuta am lansat o carte, Glose in labirintul artelor vizuale, insotita de o expozitie pe tema muzicii, Forme - Culori - Polifonii la Galeriile de Arta Dana. Apoi am plecat intr-o tabara langa Targu Mures, a urmat Turnu Severin, la Portile de Fier, unde configuratia geografica este admirabila pentru un pictor. De acolo am venit cu material, desene, proiecte, schite, o intreaga documentare care va fi materializata.

 

A: Cat dureaza cristalizarea viziunii artistice? In cat timp ideea, emotia este transpusa pe un suport fizic?

L. S.: Poate dura si ani de zile. Se produce o decantare, oferta vizuala o avem la tot pasul. Tot ce misca si exista in jurul nostru poate constitui un stimulent, o provocare pentru un artist care, aparent, este un simplu trecator, la fel ca ceilalti. Insa ochiul si mintea lui functioneaza altfel in relatia cu spatiul inconjurator si intreg universul vizual in care traieste. El priveste lucrurile din alt unghi si atunci cand totul se cristalizeaza, se sedimenteaza undeva in subconstientul lui, ies la suprafata sub forma unor idei plastice. El cauta mijloace de expresie specifice, care il personalizeaza, ii definesc ideea intr-o structura compozitionala, intr-o abordare a unui limbaj specific. Asa rezulta opera de arta. Capacitatea, sensibilitatea si talentul de a extrage esente din tot ceea ce vede depinde de zestrea fiecaruia si de instructia care dureaza o viata intreaga, pentru ca aici nu discutam de exercitii. Nu inveti doar sa observi si sa reprezinti, ci este o permanenta slefuire a personalitatii prin lectura, prin celelalte arte care se interfereaza, care modeleaza structura interioara si gandirea unui artist. De aici se naste opera in cauza.

 

A: Ce locuri va inspira in Iasi?

L. S.: Iasul are un specific cu o anume poezie, de o frumusete aparte, stimulatoare pentru pictori. Oferta vizuala este lumina si culoare. Acum cateva zile am fost in Gradina Botanica, unde este o extraordinara expozitie de flori. Esti cucerit total de acea oferta cromatica, ramai intr-o stare de extaz. Chiar daca tematic nu practici pictura de flori, n-ai cum sa nu te gandesti la spectrul aceasta natural. Generatiile mai vechi de pictori ieseni, inter- si postbelici, au o tematica predominanta – florile, natura: Mihailescu Craiu, Costache Agafitei, Tonitza (care a trecut prin Iasi), Adrian Poroleanu.

 

Artistii cauta. Este in spiritul varstei sa fii tentat sa renegi, nu cu rautate, ceea ce exista, cautand formule noi

A: Cum receptati arta romaneasca din ultimele decenii?

L. S.: Generatiile tinere au vant la pupa din zona globalizarii, nu se mai uita la ceea ce este in vecinatatea lor, ci experimenteaza. Este in spiritul varstei sa fii tentat sa renegi, nu cu rautate, ceea ce exista, cautand formule noi. Ei cauta. Artistii intotdeauna cauta. In paralel cu aceasta cautare permanenta se produce si maturizarea, coacerea personalitatii, ceea ce duce la construirea operei in sine, care poarta amprenta fiecarui artist, ceea ce il face distinct.

Lucrez cu tinerii, am o experienta didactica de peste 40 de ani, vad generatii de tineri foarte talentati, care au un alt tip de abordare, alte surse de informare. Daca noi faceam studii dupa modele in atelier, ei ard etapele mult mai rapid, se duc spre forme de expresie mai penetrante, mai explozive, pentru ca sursele lor de inspiratie sunt diferite. In trecut  mergeai la muzeu pentru a vedea operele de arta, acum ai alte posibilitati, vine muzeul in casa ta. Au posibilitatea sa calatoreasca prin toata lumea, sa vina in contact cu operele de arta clasice. Din avalansa de informatii fiecare extrage ce il intereseaza. Tinerii doresc sa intre foarte rapid pe o pozitie de echivalenta a statului de artist si de folosire a mijloacelor de exprimare artistica cu ceea ce exista in vestul Europei. Sunt oameni talentati, care isi manifesta personalitatea mai devreme decat am facut-o noi, care traversam perioade de acumulari ceva mai lungi, ei fac lucrurile astea mai rapid. Cu timpul, fiecare dintre ei ajunge la acea decantare a tipului de reprezentare care sa-l personalizeze si sa-l conduca spre profunzimea expresiei plastice, al maiestriei. Nu sunt superficiali, ci inzestrati, si vor aduce artei acel plus care inseamna progres, calitate si valoare.

 

A: Cum se pot feri de kitsch cei care nu privesc in jur cu “ochiul estetului”? 

L. S.: Greu. Definirea kitsch-ului nu se mai poate face asa cum se facea candva. Nu stii unde e kitsch si unde incepe valoarea. Cand e vorba de arta, timpul este cel care decanteaza lucrurile. Cel care este atras de acest domeniu trebuie sa faca eforturi sa se puna la punct cu educatia. De aceea, apreciez publicatiile care ofera, pe langa ziarul propriu-zis, romane, biografii ai marilor artisti, albume de arta. Este o modalitatea de a veni in intampinarea celui care nu este foarte pregatit in domeniul artelor. Trebuie sa-ti creezi niste reflexe de a vizita muzee, expozitii, de a incerca sa intri in dialog cu artisti, mai ales cei tineri. Pictorul are un discurs legat de imaginea lui, in abordarea unei tematici care porneste direct din realitate. Sensul limbajului trebuie decriptat prin intrebari: ce ai vrut sa sugerezi? Exact ca in muzica: nu avem pregatirea necesara, dar daca ne formam reflexul de a merge la concerte, la Opera, vom stii sa spunem care acorduri sunt din Enescu sau Beethoven.

O lucrare de arta place sau nu place. Nu trebuie sa plecam de la ideea respingerii. Inainte de toate, trebuie sa avem in fata munca, efortul individului. Daca ceea ce propune un artist corespunde optiunii personale, a nivelului de cultura, e deja cu totul alta poveste.

 

"Da, sunt roman si nu-ti permit sa ma insulti"

A: Schimband registrul, preferam sa ne asumam identitatea, ori sa preluam “forme fara fond”?

L. S.: Romanii au obiceiul de a nu se uita in ograda lor, ci peste gard, la vecin. Noi nu ne respectam simbolurile fundamentale, de aici trebuie sa plecam. Noi avem o jena daca discutam despre traditiile noastre, daca ne ducem oriunde si nu ne mai place portul popular...

 

A: Suntem cosmopoliti...

L. S.: Sa fim ce? Sa imitam, sa preluam ceea ce altii arunca? Demnitatea nationala inseamna sa spui cu fruntea sus: “Da, sunt roman si nu-ti permit sa ma insulti”. De trei ori mi s-a intamplat in strainatate sa fiu intrebat din ce tara vin, iar cand spuneam Romania, cel din fata mea facea stanga-mprejur. Am cunoscut oameni care, atunci cand auzeau imnul national, stateau drepti, cu mana la piept. Noi mai avem de lucrat la nivel de mentalitate si la imaginea noastra despre noi insine.

Articol scris de Adriana Mutu | Sam, 31/10/2009 - 21:58
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului adriana

Comentarii

Timpul decanteaza, curata si alina. a fi roman nu inseamna doar a canta imnul national in diferite ocazii. mai conteaza si sa prezinti CORECT in valorile ce ne definesc ca entitate nationala, fara a pleca ochii si fara a se simti jenati. Nu suntem cu nimik mai prejos in fata alor natiuni. E doar o iluzie stupida. Din articol, se distinge calitatea umana a celor doua "personaje" ce l-au construit.
@Ramona frumos spus despre calitatea celor doua "personaje" Offtopic: Pentru care vor sa comenteze la articole vreau sa repet faptul ca sunt acceptate doar comentariile care sunt insotite de o adresa valida de email.