interviu
stats

Dumitru Grumazescu

"Am caracterizat intotdeuna Iasul asa cum m-am caracterizat pe mine"

Un anticar adevarat iubeste cartile si continutul acestora, nu doar le cumpara si le vinde. Un colectionar adevarat aduna neobosit si nu orice obiect fara valoare. Dumitru Grumazescu este printre ultimii anticari si colectionari adevarati. Intre atatea telefoane mobile si cabluri aducatoare de Internet, Grumazescu si Galeriile sale Anticariat sint parca dintr-un alt Iasi, un Iasi indepartat, statornicit printre icoane vechi, sfesnice si bijuterii de demult, manuscrise rare, ilustrate, patefoane. Anticarul Grumazescu e in "casa" sa de pe Strada Lapusneanu acum pentru a povesti oricui doreste despre lucruri strinse cu pasiune in trecut.

Un altfel de anticariat

AltIasi: Strada Lapusneanu e unul dintre putinele locuri din Iasi care tine cu dintii de o atmosfera veche si culturala.

Dumitru Grumazescu: Atmosfera de epoca va ramane in amintire mereu pe Lapusneanu. Strada ramane artera de spirit si de istorie a Iasului, aici s-a scris foarte mult, pe aici si-au purtat pasii Cuza, Eminescu, Kogalniceanu, Creanga, Pogor. Acest loc este emblematic pentru viata spirituala a Iasului si a Romaniei chiar daca acum au disparut multe dintre cladirile cu doua nivele, cu balcoane de fier forjat si cu usi de sticla comandate din tari straine de pe Lapusneanu.

A: Pe aceasta strada se afla de aproape 20 de ani Galeriile Anticariat „Dumitru Grumazescu". Cum a ajuns anticariatul dumneavoastra un punct de reper pentru vizitatorii Iasului?

DG: Ii atrage muzica ce rasuna pe toata strada, dar mai ales faptul ca intru imediat in vorba cu ei, ii indrum, le explic. Stiu ce sa le pun in mana chiar daca ei au venit deja cu o idee. E o arta a comertului si stiinta de a sti sa tii legatura cu ceea ce au nevoie oamenii.

Apoi, aici se afla o biblioteca de aproape 40 000 de volume, peste 150 000 de vederi, o colectie despre Mihai Eminescu unica in lume, colectii de timbre, numismatica si o colectie de carti liliput care cuprinde si o carte de 3x3 milimetri, cea mai mica din Romania, care contine 6 strofe pe pagina din Luceafarul si poate fi citita doar la microscop.

Galeria este un punct de reper si pentru ca este altfel fata de alte anticariate. Aici functioneaza si Academia Libera „Pastorel Teodoreanu", cea mai buna scoala de epigrama din Romania si aici au loc multe activitati culturale: lansari de carte, auditii muzicale, cursuri, ore de dirigentie, spectacole. Toata ziua primesc propuneri si idei.

A: Mai reprezinta ceva un anticariat intr-o lume a vitezei si a tehnologiei ?

DG: Categoric! Anticariatele raman o sursa de informare si de iluminare oricand.

 

„Proiectul vietii mele"


A: Ce inseamna sa fii anticar, este o meserie care se fura?

DG: Sigur, este o meserie care transmite din generatie in generatie si care se invata de la alti anticari. Asa au facut si anticarii mari si asa e acum si pe malurile Senei. Nu veti gasi la buchinistii de acolo diplome, dar veti gasi la ei stiinta cat incape, mostenita. Eu nu am mostenit.

A: Ati fost un autodidact sau ati avut modele care v-au influentat?

DG: In ceea ce priveste munca si seriozitatea am invatat de la Eminescu. El spunea ca „munca poate fi platita oricat si oricum, dar caracterul si cultura niciodata". Apoi, am invatat cum sa respect cartile  de la profesorul si sfatuitorul Radu Sterescu, fostul anticar bibliotecar al Curtii Regale, de la domnul Mihut, fostul anticar de la Curtea Domneasca. Am avut sansa sa-i cunosc pe Gheorghe Cardas si pe Barbu Delavrancea, pe Lucia Sturdza Bulandra, am fost verisorul Leopoldinei Balanuta, o mare actrita care mi-a dat posibilitatea sa ma invart prin lumea teatrului. Toti si-au lasat amprenta asupra mea.

A: Anticariatul nu este, insa singurul dumneavoastra proiect. Vreti sa infiintati si o biblioteca publica.

DG: Sint implicat in foarte multe proiecte, nu am doar anticariatul. Sint presedinte si vicepresedinte la vreo 9 societati si fundatii, sint presedinte coordonator al Societatii Internationale „Mihai Eminescu". De cativa ani sint implicat intr-un proiect al Uniunii Europene de reabilitare a detinutilor din penitenciare. De asemenea, organizez in fiecare an, in Iasi, Targul Colectionarilor si Anticarilor.

Dar cel mai de pret proiect este biblioteca publica. Este proiectul vietii mele si vreau sa il duc pana la capat pentru ca este regretabil ca un singur om sa se bucure de atatea minunatii - manuscrise, carti rare, ilustrate, numismatica etc. De aceea vreau sa infiintez aceasta biblioteca, sa donez tarii tot si toata aceasta comoara sa fie la dispozitia tuturor. Fondul sa fie public si sa nu fie imprastiat prin toate bibliotecile din Iasi asa cum mi s-a propus, ci totul in aceasta biblioteca particulara. Este un proiect pe termen lung, iar roadele nu se vor vedea a doua zi, oamenii se vor imbogati in timp.

 

Iasul lui Grumazescu

A: Cum este Iasul in comparatie cu celelalte mari orase ale tarii?

DG: Nu se poate compara cu orice alt oras si nu pentru ca aici s-a infiintat prima universitate, pe aici au trecut cei mai mari oameni ai culturii si ai artei sau pentru ca aici a fost decisa Marea Unire. Nu se poate compara pentru ca Iasul are farmecul lui deosebit si ramane fruncea din multe puncte de vedere chiar daca din punct de vedere economic lucrurile nu stau foarte bine.

A: Ce nu are Iasul din punct de vedere cultural, dar avea in timpul tineretii dumneavoastra?

DG: Atunci aveam spectacole de teatru, aveam actori mari, o filarmonica eleganta, curata si frumoasa, aveam un Palat al Culturii bine intretinut si se dadea mai multa importanta expozitiilor, concertelor si altor manifestari. Nu aveam libertate de exprimare, dar acum ai libertatea si nu te asculta nimeni. Acum e trist, foarte trist. Sarbatorim 600 de ani de la atestarea orasului cu un teatru in renovare, cu o filarmonica daramata, cu un palat care se inchide, cu un teatru de vara inexistent si cu atatea gropi ca daca ar fi inventariate de primarie nu ar mai avea unde sa puna dosarele, cu cinematografe vai de capul lor. Lipsesc foarte multe in Iasul de astazi si cu toate acestea il iubesc.

A: Iasul este, cliseistic vorbind, capitala culturala a Romaniei. Acesta este si Iasul dumneavoastra?

DG: Din multe puncte de vedere, Iasul este orasul cu cea mai bogata viata culturala din tara. Trec pe aici bucuresteni, clujeni, constanteni, timisoreni, oradeni si spun ca la Iasi fierbe altfel mustul. Am caracterizat intotdeauna Iasul cum m-am caracterizat pe mine: optimist si plin de idei, dar gol, in fapt. Dar la Iasi, ca nicaieri in alt oras, invidia a fost pe primul loc. Aici nu exista spirit de echipa intre intelectuali si asta este marea lipsa. Scriitor pe scriitor se trag in jos, pictor pe pictor se trag in jos, fiecare cauta sa fie cel mai bun. Din aceasta cauza foarte multe dintre ideile iesenilor nu au putut sa se dezvolte la Iasi si au prins viata in alte orase si in alte tari. In Iasi ar trebui sa se mediteze mai mult asupra a ceea ce ramane in urma noastra. Cultura sau condica de prezenta, statul de plata si fluieratul pe stadion.

Articol scris de Simona Filip | Lun, 06/10/2008 - 18:42
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului simonafilip

Comentarii

De fiecare data cand trec pe strada Lapusneanu muzica imi da o alta tonalitate pentru viata , iar anticariatul "Dumitru Grumazescu" imi deschide pofta de citit.Am reusit sa pasesc de cateva ori acolo , iar toate obiectele sunt extraordinare.Iasul este o poarta catre cultura , dar se pierde treptat pentru ca nu stim sa pretuim valoarea.
As fi bucuros ca Dl. Grumazescu sa aiba un spatiu mai larg , pe masura actiunilor dumisale ! Toate cele bune , tuturor ! Cu bine Iasule frumos ! Cine te-a pierdut , te are in suflet !
Bunà ziua, Pàcat de site-ul Dv, daca reusiti atît de usor sà confundati cultura adevarata cu impostura, kitsch-ul cu valoarea, frazele sforaitoare ale unui impostor cu discursul substantial al oamenilor de cultura, istoria reala a unei strazi cu legende partiale si manipulate de un fals detinator al adevarului. Imi pare rau sa va spun, cultura, ca si toate lucrurile de pe lumea asta, se face de catre profesionisti, nu de improvizati galagiosi.
Domnule sau doamna, vorbiti de notiuni relative si subiective si etichetati (atat pe noi, editorii acestui site, cat si pe cel intervievat) fara sa aduceti argumente solide. Insistati prea mult pe ideea de cultura si nu cred sa fi mentionat pe undeva ca e vorba de un om de cultura profesionist, ci de un anticar, de un iesean care merita atentie, aceasta rubrica nefiind numai despre oameni de cultura, ci si despre persoane care au ceva de zis. Mai cred ca nu ar trebui sa vorbiti de "falsi detinatori de adevaruri" atata timp cat chiar dumneavoastra sinteti un fals, cel putin pentru mine, pentru ca nu va dezvaluiti identitatea. Si mai cred ca aceasta "revista" are un public-tinta in care probabil nu va incadrati. Au mai citit inca 500 de oameni acest interviu si e primul comentariu rautacios de care are parte. :)
Pentru comentatorul din 4.12.08 Incercati sa apreciati orice om atunci cand,prin activitatea pe care o are ,se implica pozitiv in viata semenilor sai . De multe ori cu greu putem intelege pasiunea unui colectionar,si cu atat mai putin a unui colectionar de bunuri si valori culturale. Il admir pe Dl.Grumazescu si datorita dorintei de a pune in valoare colectia dumisale de carte si nu numai , in folosul comunitatii. Cine a avut sansa de a vizita si de a fi fost ghidat,indrumat ,intr-o expozitie de carte pe o anumita tematica poate intelege despre ce este vorba. Personal intotdeauna voi privi doar lumina din sufletul unui om . Din Vatra Dornei , numai bine tuturor !
In opinia mea nu cred ca conteaza in mod deosebit cum vorbeste un om atata timp cat nu e orator, nu conteaza vocea omului atata timp cat nu e tenor, conteaza ceea ce face un om. Si daca Domnul Grumazescu este o persoana care ne mai destinde fruntea ridata cu muzica sau cu aerul pe care magazinul sau il da...tin sa cred ca in spatele acestui om nu este un bisnitar sau...mai stiu eu ce. Sincer cred ca daca promova trupe de manelisti era si mai bogat si mai cautat, era mai cunoscut si mai ..... Cand promovezi cultura si o muzica de acest gen nu ai mare succes si acest om a reusit cu toate astea. Felicitarile mele ca iesean si ca om si ii urez succes in continuare.
popularitatea dv ma indeamna s a va intreb ;detin o enciclopedie ;un petit larousse din 1907 are vreo valoare ?in speranta ca nu v am deranjat prea tare astept un raspuns /multumesc /
Acest anticariat este o adevarata comoara pentru Iasi,iar Domnul Grumazescu este un om extraordinar.Odata intrat in acel loc minunat nu ai cum sa nu afli cel putin povestea unei carti sau unei carticele,eu sunt o norocoasa pentru ca am avut ocazia sa tin in mana si chiar sa rasfoiesc carti de zeci de ani de diferite dimensiunii si ceea ce putini stiu ca acolo se afla si cartea cea mai mica din Romania si unde altundeva sa fie decat la un inpatimit al poeziilor lui Eminescu acesta este Domnul Grumazescu.
Sa vizitezi Iasul fara sa poposesti la anticariatulo de pe Lapusneanu? Imposibil! Sa pleci de acolo fara sa achizitionezi ceva? Imposibil! cand un anticar te intreaba (dupa ce ai achizitionat ceva) - Stii ce ai luat? E un semn de mare calitate! Cu stima, DG