- 1789
Ștefan Vârgolici, fondatorul romanisticii la Universitatea din Iaşi
Cu origini ţărăneşti, Ștefan Vârgolici a fost licenţiat la Universitatea din Iaşi, apoi a beneficiat de stagii la Universitatea din Madrid, Würzburg, Berlin și la Ecole Normale Superiéure din Paris. A tradus din șase limbi (spaniolă, franceză, germană, engleză, greaca veche şi latină), a publicat poezii, studii critice şi articole cu caracter civic, mai ales în Revista “Convorbiri literare”. Profesor timp de 22 de ani la Universitatea din Iaşi, Ștefan Vârgolici este considerat întemeietorul școlii de limbă și literatură franceză. S-a remarcat ca un „spirit clasicist, declarându-şi deschis simpatia pentru operele ce stabilesc o armonie între imaginaţie şi raţiune…”. Plasat de Maiorescu, încă din 1872, printre reprezentanţii direcţiei noi în cultura română la secţiunea proză ştiinţifică, alături de A. Odobescu, I. Strat, Xenopol, Lambrior etc., n-a excelat într-un domeniu anume, dar a rămas o figură semnficativă a vieţii intelectuale ieşene, în ultima treime a secolului XIX. Este descris de fostul său student, Nicolae Iorga drept „modelul profesorului exact şi onest”, dar lipsit de originalitate. Din păcate, se stinge din viaţă prematur, la puţin peste cincizeci de ani.
Ștefan G. Vârgolici (13 octombrie 1843, Borlești, județul Neamț - 29 iulie 1897, Iași) traducător, poet, publicist, profesor universitar. Localizare mormânt – parcela 2/I, rând 3, loc 18
Ştefan G. Vârgolici a frecventat Şcoala Domnească din Piatra-Neamţ, apoi, la Iaşi, gimnaziul, liceul şi Facultatea de Litere a Universității din Iași. Obţine mai multe burse și studiază la Madrid limba şi literatura spaniolă, apoi la Paris, limba și literatura franceză la prestigiosa Ecole Normale Superieure, unde este remarcat pentru talentul său la limbile clasice – greacă și latină. Sprijinit de Titu Maiorescu, face mai multe stagii de pregătire în Germania, aprofundând literatura germană. Revenit în țară, Ștefan Vârgolici lucrează în învăţământ: mai întâi, profesor la Bârlad iar din 1875, la Universitatea ieşeană, la catedra de limba şi literatura franceză. La universitatea ieșenă va preda și istoria limbilor neolatine și istoria literaturii franceze în perioda 1875-1897. A publicat și o „Gramatică a limbei latine” (1875), manual foarte apreciat în epocă.
Încă din perioada când era în Franţa, Ștefan Vârgolici devine colaborator la „Convorbiri literare”, chiar din primul an de apariţie a revistei. Ulterior stabilirii la Iași, profesorul va deveni un membru important și activ al Societății “Junimea”. A militat pentru promovarea valorilor autentice în cultura românească. În concepţia sa, numai „fidelitatea oglindirii” poate conferi unei literaturi caracter naţional, excepţie făcând în oarecare măsură poezia. Credincios acestui principiu, a combătut, de pe poziţii junimiste, ignorarea specificului naţional în literatura română a anilor 1860-1870.
Ștefan Vârgolici a scris poezii (debut în 1865, în revista “Trompeta Carpaților”, studii, dar mai ales a tradus în limba română o seamă de capodopere ale literaturii franceze(Lamartine, Moliere, Musset), germane (Schiller) şi engleze (Byron). Lui se datoresc şi traducerile din literatura antichităţii (Anacreon, Virgiliu, Tibul, Ovidiu) şi, de asemenea, numeroase opere din literatura spaniolă. Ștefan Vârgolici este primul român care traduce „Don Quijote” de Cervantes. A fost și un fervent publicist, fiind coproprietar al ziarului „Curierul de Iaşi”. Dintre scrierile sale amintim: „O noapte”, „Din Moldova”, Poetului V. Alecsandri”, „Zafira”, „Despre originea artei dramatice la greci şi istoria ei până la Pericle”, „Martira inimei”, „Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice”, „Osânditul din Chillon”, „Împreunarea Corintului”, „Cântecul clopotului” etc. Profesorul ieșean a devenit membru corespondent al Academiei Române în 1887. S-a stins din viață la Iași, la doar 54 de ani.
