Palatul Copiilor din Iasi si legea dezrobirii

Constructia a fost realizata in 1840 pentru a fi locuita de logofatul Dumitrache Cantacuzino-Pascanu si sotia sa, logofetesa Profirita. Cladirea a fost gandita ca un palat, cu saloane si o gradina in partea dinspre bulevardul de promenada.

Amplasarea pe un drum mult circulat, drumul spre Gradina Copoului, a facut din locuinta logofatului una dintre cele mai vizitate asezari ale timpului. Sotii organizau aici jocuri de carti la care erau invitate multe personalitati din Iasi, cat si din capitala.

Legea dezrobirii pleaca din casa logofatului

In spatele palatului se aflau dependintele in care isi faceau treaba robii tigani, legati inca de mosiile boierilor pentru care lucrau. Obiceiul facea ca dintre toti tiganii adusi la mosie, cativa sa fie folositi pentru intretinerea casei si binele boierilor. Asa s-a facut ca, dupa aducerea in casa a unei tigancute, logofetesa se trezeste cu un mostenitor nelegitim al sotului chiar sub acoperisul sau.

Dupa indepartarea mamei si moartea logofatului, Dinca, baiatul tigancii, ramane in apropierea logofetesei, care il educa si il ingrijeste ca pe propriul fiu. In urma unei vizite indelungate in Franta, Dinca se intoarce cu logodnica sa, Clementina, la Iasi. Speranta sa era ca se va putea casatori cu Clementina, dupa ce logofetesa ii va da dezlegarea de mosie.

Pentru a inlesni acordul, Dinca il roaga pe domnitorul Grigore Ghica sa intervina. Coana Profita refuza insa categoric, temandu-se de o eventuala plecare a copilului pe care-l crescuse. Dupa aflarea raspunsului, Dinca o ucide pe logodnica sa si se sinucide cu un pistol.

Tragedia il face pe domnitor sa impuna Divanului sa accepte ridicarea slaviei in Moldova. Masurile de dezrobire a tiganilor au inceput pe 28 noiembrie 1855.

Resedinta reginei in timpul Primului Razboi Mondial

Locuinta logofatului ajungea apoi in folosinta Corpului IV de Armata dupa 1872. La intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, corpurile de armata sunt mutate. Odata cu retragerea capitalei la Iasi, Regina Maria este adusa in casa de la poalele Copoului, impreuna cu copiii sai. De aici, ea se va implica in problemele sociale cauzate de razboi.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fosta casa a Cantacuzinilor ajunge lagar de prizonieri, intre martie si noiembrie 1944. Dupa incheierea razboiului cladirea se transforma in Palatul Pionierilor (1953), preluand numele de Palatul Copiilor si Elevilor dupa 1989.

Cladirea a fost inchisa pentru modernizare si consolidare in 1996, fiind redeschisa in 2007.

Resurse :
Ion Mitican, Salutari din Iasi, capitala Romaniei intregite
Ion Mitican, Vechi locuri si zidiri iesene
http://portal.edu.ro/index.php/articles/mediacover/5163

Articol scris de Anca Bordeanu, fost editor O Cladire