articol
stats

Fabrica de bere din Pacurari, la ultimele rasuflari ale ruinarii

Patrimoniul industrial reprezinta ramasitele culturii industriale ce detin valoare istorica, tehnologica, sociala, arhitecturala, stiintifica si este dovada activitatilor ce au avut si continua sa aiba profunde consecinte istorice.

Patrimoniul industrial are valoare sociala ca fiind o parte componenta a registrului vietii barbatilor si femeilor obisnuite si prin aceasta ofera un important simt al identitatii. Aceasta este de o valoare tehnologica şi stiintifica pentru istoria manufacturii, a ingineriei, a constructiilor si poate avea o valoare estetica semnificativa prin calitatea arhitecturii, a designului sau a proiectarii sale

Fragmentul citat reprezinta al doilea punct enuntat in capitolul „Valori ale patrimoniului industrial" apartinand Chartei Patrimoniului Industrial lansata in iulie 2003 la Moscova. Actul este una dintre cele cateva surse informationale ce nu ar trebui sa lipseasca din constiinta fiecarei forme de autoritate administrativa publica.

Atentia si interesul fata de marturiile culturii industriale trebuie sa cuprinda scena in toata amploarea ei de la obiectele produse, masinarii, tehnologii si sisteme de prelucrare pana la cele mai recente anexe si adaugiri constructive, iar impreuna cu amplasamentul, fie el amenajat de factura urbana sau utilizat pentru calitatile lui naturale, formeaza peisajul industrial ce reprezinta o valoare deplina in stare omogena. Orice excizie in acest sistem se face cu pretul calitatii ansamblului, fiecare element avand un caracter functional unic ce participa la semnificatia monumentului.

Iasul detine o considerabila comoara industriala valoaroasa nu doar pe plan national ci chiar international, o mare parte din dezvoltarea urbana a orasului purtand amprenta culturii fabricante. Pe langa respectabilele ruine, unele de secol XVIII ce ocupa spatii apropiate de inima orasului si monumente ce detin inalte calitati estetice, mai sunt si acei mamuti industriali ce au calitati functionale si ar putea constitui importante resurse constructive.

Pe strada Pacurari , la nr. 95, zace in ruina una dintre cele mai frumoase obiecte de arhitectura industriala ale orasului. Monumentul de secol XVIII este prima fabrica de bere din Iasi iar cele dintai insemnari ce atesta existenta ei dateaza din 1786 si apartin domnitorului Ioan Mavrocordat. Consemnarea intr-un hristov inaintata neamtului Herlet Gerarch, doctor la Spitalul Sf. Spiridon, anunta privilegiul de a infiinta o fabrica de bere "sub dealul Muntenimii de Sus, de la vale de cismeaua lui Pacurar". In 1892 fabrica capata denumirea de "Zimbru" si beneficiaza de alimentare cu energie electrica inaintea orasului, cu ajutorul unei uzine electrice proprii.

1. Panorama
2. Detaliu de fatada

De-a lungul trecerii timpului, constructii anexe completeaza volumul principal de forma dreptunghiulara, al carui ax este perpendicular pe strada Pacurari. Exista si un beci sub actuala constructie ce folosea ca spatiu de depozitare. Volumele secundare sunt dispuse lateral volumului central in ax paralel la strada si formeaza impreuna o incinta de primire. Pe partea sudica a ansamblului este adosat constructiei un turn in plan patrat din caramida rosie aparenta ce are un acoperis in patru ape si un cos de forma cilindrica. Acest element da ansamblului armonie prin dispunere, proportii echilibrate si textura.

3. Turn
4. Detaliu de fatada
5. Fronton

Pe fatada principala, ce este orientata spre interiorul sitului, este brodata o frumoasa lucrare din caramida rosie tesuta pe tencuiala ce reuneste pilastri, ferestre verticale in arc aplatizat si patrate, solbancuri si braie. Chiar si pentru o constructie industriala, preocuparea pentru detaliul ornamental nu lipseste, de remarcat fiind braul de sub cornisa volumului central cu un rand de caramizi ce ies din planul cordonului din doua in doua, schitand un joc de umbre si lumini. Acoperisul este in doua ape, coama fiind paralela la planul fatadei principale.

6. Detaliu brau
7. Ramasitele acoperisului
8. Detaliu de fatada

De ce mai este valoroasa totusi o constructie odata functionala si cocheta, astazi la finalul ultimelor rasuflari ale ruinarii ?

Unul dintre motive, pe cat de neasteptat pe atat de evident, este educatia. Pentru educatia noastra si a celor ce vor urma. Pentru conservarea simbolului eficientei sau al ineficientei industriale, pentru evocarea unui pas istoric ce a participat la constructia unei economii dinamice. Pentru a face dreptate vietii muncitorilor care au populat aceste spatii si pentru pretuirea muncii parintilor nostri. Pentru oferirea libertatii capitaliste unor spatii coplesite de regimul dictatorial. Pentru proiectarea spatiilor de cultura in respect si cu grija fata de patrimoniul mostenit.

Se discuta despre muzeificarea unor astfel de spatii din registrul patrimoniului industrial dar inghetarea fragmentelor istorice nu ar duce decat la crearea unor lacune, identitati formale sau spatii fara personalitate. Singurul ingredient ce poate activa un sit de aceasta factura este viata in tot tumultul si libertatea ei.

Articol scris de Radu G. Paladi | Joi, 06/01/2011 - 17:03
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului radu

Comentarii

Finalul articolului ma face sa ma gandesc la ce e important cu adevarat in viata. E emotionant si ma bucur ca sunt persoane care atrag atentia asupra acestor aspecte pe care cel mai adesea le pierdem din vedere. Ma intreb daca exista un plan al primariei legat de aceasta zona...Multumesc!
Ar fi interesant să se gasească și câteva fotografii din zilele sale de glorie. Vara, când toți oamenii ce se întorceau obosiți de la muncă își încheiau ziua cu o bere proaspătă.
Mare, mare pacat
Pacat tara asta se transforma in RUINA ....
da. un articol in excelenta sa ... Doamne !
Cladirea a fost pe lista monumentelor istorice, la un moment dat a ramas doar beciul trecut pe lista, acum ca de cateva zile a cazut o bucata din planseu probabil ca si beciul va iesi de pe lista. Dar va fi inca o cladire care a intrat in lista cladirilor de patrimoniu curatate cu succes. Pentru cei interesati proprietarul actual al cladirii este S.C. Continental Hotels S.A cel putin ei erau dupa ce a pus mana domnul Zapodeanu pe terenul fabricii. Acum 2-3 ani cu toate ca anexele au fost demolate, cladirea veche si beciul au ramas neatinse... adica pana si geamurile erau intregi... dar cu bunavointa anumitor oameni si cu spiritul saritor al cetatenilor de etnie roma din zona preconizez ca anul asta cladirea se va prabusi. Pana acum nu am auzit ca autoritatile sa fi luat vreo masura, nu ca ar fi avut impresia ca pot lua vreo masura. Am gasit o declaratie de pe 22-23 martie 2011 ( cam tarziu...daca era data in 2008-2009 somatia in cauza poate mai erau sanse ) "Deoarece, odata cu venirea sezonului cald, proprietarii de cladiri si terenuri au obligatia de a si le salubriza, pe aceasta linie am aplicat doua amenzi in suma de 1.000 de lei pentru faptul ca proprietarii de imobile nu siau respectat obligatiile privind repararea, intretinerea si igienizarea acestora, o somatie privind obligatia efectuarii de reparatii la fatada unor imobile in proprietate privata si 19 somatii pentru imprejmuirea si salubrizarea terenurilor. Totodata am mai aplicat 8 somatii catre ApaVital pentru refacerea domeniului public afectat in urmare interventiei la retele de utilitati ingropate. O ultima somatie am dato actualului proprietar al fostei fabrici de bere din Pacurari, imobil declarat monument istoric, in vederea asigurarii pazei si protectiei acestei cladiri", a declarat Ciprian Chirita, seful Directiei Control Intern din cadrul Primariei.
Domnule impresionante poze. Am cca 50 de ani si am copilarit in cartierul Pacurari (am stat si stau la blocurile rusesti, dar bunica avea casa pe Pacurari). Prin haladuirile mele de pusti, in zilele frumoase de vacanta de vara, navigam intre doua mirosuri specifice: mirosul de tutun de la Tigarete cand coboram la sina sa vad trenurile si mirosul de bere ce iesea din Fabrica de Bere. Tin minte ca toata zona era plina de cladiri industriale vechi din caramida rosie care ma speriau putin. Odata cu demolarea lor se demoleaza si copilaria celor din leatul meu. Noroc.