Ce ne fac teii
Asta seara merg la protest, in Piata Unirii. Ca sa arat ca exist. Asta seara voi fi un numar, pentru ca un numar pe o statistica inclina balanta atunci cand e vorba de decizii la nivel de comunitate.
Pentru ca atunci cand managerii pe care i-am angajat sa ia decizii in locul meu vor simti nevoia unui dialog cu societatea civila, sa stie ca se pot baza pe mine si pe toti cei care vom fi in Piata Unirii astazi. Pentru ca si peste 10 ani sa pot spune “e o bucurie sa traiesc in orasul acesta!”
De ce toata lumea ar vrea sa locuiasca in Copou ? sau altfel spus, un apartament cu trei camere in Copou costa mult mai mult decat unul cu trei camere in Galata? Sunt aceleasi probleme: nu sunt locuri de parcare, Centrul e departe, piata e departe, as glumi si as spune Palas-ul e departe. Dar daca te uiti pe Google Maps, Copoul e verde. Galgaie de sanatate arbori umbrosi. Deschizi dimineata fereastra si inunda oxigenul.
Echipe de specialisti au studiat , au gandit si au concluzionat ca e unul dintre drepturile omului sa traiasca intr-un mediu sanatos, ce include un minim de spatiu verde pe cap de locuitor. Este vorba si despre locuitorul din mediul urban, sau mai ales despre acesta, pentru ca el este cel mai vitregit de spatii sanatoase.
Articolul 35 al Constitutiei Romaniei se intituleaza “Dreptul la mediu sanatos”:
(1)Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
(2)Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3)Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
Organizatia Mondiala a Sanatatii propune 50mp de spatiu verde pe cap de locuitor. Uniunea Europeana impune o medie de 26mp pe cap de locuitor.
Conform Institutului National de Statistica, Iasul avea 510ha de spatii verzi in 2011 (inainte de taierile masive de anul acesta). Populatia stabila a Iasului conform recensamantului din 2011 este de 297 541 persoane. Iasul este un oras studentesc. Din 60 000 de studenti declarati, adaugam un 50 000 care nu sunt ieseni. Rezultatul este o medie de 14.67mp pe locuitor al Iasului. Concluzia e simpla, suntem mult sub media europeana de spatiu verde de locuitor (oricare ar fi, orasean sau padurar).
Sa privim in jur: investitia care a cucerit rapid publicul Iesean, Palasul, a cheltuit foarte multi bani in plantarea sau doar pozitionarea in jardiniere de arbori maturi. Pentru ca cei care stiu sa castige bani stiu exact in ce sa investeasca. Transportul, plantarea, intretinerea unor arbori maturi au implicat costuri foarte mari. Noi avem arbori maturi in gradina noastra, gratuit.
Sa privim mai departe: exista centre ale oraselor la care privim cu admiratie unde pietonalul este de la sine inteles insotit de comert si arbori : Paris, Barcelona, Berlin, Lisabona. Sa nu mai vorbim de imensul plaman verde din centrul New York-ului (Central Park), vizitat anual de peste 25 de milioane de oameni. Orasele sudice ale Spaniei, Italiei, Frantei care nu au nici spatiul din pricina siturilor istorice dens contruite, nici clima pentru a profita de asemenea bijuterii urbane, folosesc jardinière cu portocali sau cactusi, ori umbresc cu umbrele de plastic… doar pentru ca nu pot avea arborii care la noi cresc natural.
Orasele capitala romanesti, Bucurestiul si Iasul au fost mereu descrise de vizitatorii occidentali sau de locuitorii ce au decis sa le portretizeze, ca gradini extinse in care se pituleau la umbra case tihnite; gradini din care ciocarliile si mierlele inundau cu triluri seara; gradini in care viata era ospitaliera, imbelsugata si vesela. Din secolul al XIX-lea se tot ciuntesc si ciopartesc aceste gradini pana ajungem sa ne cautam belsugul si tihna doar la umbra cladirilor.
Si daca ajungem sa vorbim despre cladiri: care sunt cladirile de pe bd-ul Stefan cel mare, de valoare istorica si arhitecturala care erau “ascunse” de teii taiati? Singura pe care o putem identifica este casa Roznovanu, actualul sediu al Primariei Iasi. Daca dam cautare pe Google cu imagini ale Primariei Iasi vedem ca nu au stingherit in niciun fel pana acum acesti arbori fotografierea si identificarea acestei cladiri frumoase. Altfel, monumente cu recunoastere internationala, mult fotografiate si mediatizate nu s-au simtit stingherite de arborii din imediata lor vecinatate (Londra, Barcelona, Paris, Istanbul, Philadelphia).
Sa revenim la pietonalul nostru. Initiativa de a transforma pas cu pas centrul orasului in pietonal este una in fata careia nu pot spune decat “ura!” si nu as vrea sa o stric cu un “in sfarsit!”. Va cere sacrificii, dar are si mari beneficii care se vor simti in timp: diminuarea poluarii din praf, noxe, zgomot, reducerea stresului urban, cresterea coeziunii la nivelul locuitorilor, incurajarea artelor, cresterea calitatii vietii la nivelul orasului, si lista ar putea continua.
Doar ca aceasta “investitie” (la nivel financiar, efort logistic, negociere cu locuitorii) trebuie sustinuta si de alte actiuni pentru a trai cu adevarat, pentru ca locuitorii sa o accepte si sa o foloseasca ca atare. Una dintre ele este “inverzirea” masiva. Un pietonal are nevoie de umbra, de intimitate, de scara umana. Teii nostri serveau excelent acestui scop. Erau acolo si trebuiau doar intretinuti in paralel cu o politica de improspatare a aliniamentului (plantand intre ei copaci tineri care in cativa ani puteau prelua misiunea celor de acum).
Acestia creau un coridor care la nivelul pietonului era perceput ca o zona in care era protejat (de soare, de praf, de o scara prea mare a obiectelor din jur). Sa fiu si mai explicita: vara, pe noul pietonal te vei afla in plin soare, cu putinele cladiri langa care te-ai fi retras pentru racoare aflate la multi metri distanta, multe dintre ele inaccesibile tie (esti tinut departe prin garduri, plantatii mici sau suite de trepte). Situatia de acum nu prezinta interes pentru petrecerea timpului acolo: nu exista un comert al petrecerii timpului liber, nu exista o atmosfera care sa incurajeze stationarea. Care sunt mijloacele prin care poate prinde viata acest pietonal? Vei face 2-3 fotografii in fuga si atat?
Mi-am dorit sa cumulez in acest articol informatii de ordin arhitectural, peisajer, demografic, legislativ, istoric, pentru a crea un document util unui iesean care vrea sa aiba o parere informata despre cum ar trebui sa relationeze cu ideea “cu sau fara tei pe pietonalul Stefan cel Mare”. Poate fi o unealta la indemana chiar pentru cei care nu avem timp sa ne facem o parere.
Suntem prea ocupati cu viata noastra, avem deja prea multe probleme pe cap: job, copii, partenerul, delegatii, etc. Poate au altii timp sa se ocupe de Iasi cat eu ma ocup de viata mea si apoi cand limpezesc putin apele, va ajut si eu.
Am gandit si eu asa, dar am inteles ca nu merge. Acum trebuie sa ne ocupam si de job si de familie si de oras. Modernizarea centrului orasului Iasi se face acum (adica e santier) si nu se va mai reface in urmatorii 50 de ani. Ultima orchestrare de forte constructive si modernizatoare la nivelul acesta a fost in anii ‘70 ai secolului trecut. Urmatoarea va fi sigur peste o generatie.
Acesta este adevarul: generatia aceasta hotaraste cum va arata Iasul pana in urmatorul secol. It’s now or never pentru noi. Si putem influenta aceste decizii doar daca aratam ca existam. Daca asta seara suntem ieseni. Daca asta seara facem parte din grupul celor carora le pasa cum arata orasul in care au ales sa traiasca. Daca spunem “prezent” atunci cand suntem intrebati “ cati ieseni isi iubesc orasul?”
