Baia Turceasca, o ruina sau un centru de arta?

In ciuda exotismului pe care il emana, scriitorul Rudolf Sutu noteaza intr-o lucrare a sa ca arhitectul nu a insistat pe originea orientala a cladirii si ca a fost preocupat mai degraba de "europenizarea" acesteia. Deloc preocupati au fost iesenii, insa, lasand-o sa se ofileasca sub ochii trecatorilor carora li se infatiseaza trista si cenusie, incarcata de lucrari grafice esuate, decojita, nefardata.

Totul a inceput in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, la initiativa edililor care s-au gandit sa ofere acest spatiu public localnicilor cu scopul, bine stiut, de igienizare. Actiunea a avut succes, nu multa vreme, deoarece siguranta instalatiilor incepuse sa se pericliteze. Drept urmare, Baia Comunala si-a inchis portile prin anul 2000, trecand in grija Primariei care nu a considerat niciodata, conservarea acesteia, o prioritate. Lucrul acesta o scoate de pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii si Cultelor.

Dupa 2000, insa, va trece in atentia tinerilor artisti din Iasi, pregatiti sa propuna o transformare a ei intr-un Centrul de Arta Contemporana. Astfel, Baia Comunala devine, dintr-un edificiu nefolosit, un mic focar al culturii. Numerosi artisti o vor folosi ca pe un spatiu generos, in care arta sa se poata desfasura fara limite, cu amenajari pentru sali de conferinte, spatiu pentru expozitii ori ateliere si chiar scene de teatru.

Pe strada Crisan, Baia Turceasca, descoperita intamplator de-a lungul unei plimbari, este astazi un monument istoric in paragina, care nu se demoleaza sub beat-urile tinerilor muzicieni ce concerteaza aici, sau sub interpretarile exuberante ale actorilor, nici sub greutatea fotografiilor expuse. Baia Turceasca se va autodemola din tristetea unei nepasari crude.

Nu putem astepta sa se autorefaca.

* Articol scris de Lucia Teodorescu, fosta membra a echipei AltIasi.ro