articol
stats

Thievery Corporation

Doua, trei tigari pe indelete inhalate, azi nimic nu te impinge spre covorul din sufragerie, gudronul sa-ti scurteze viata, in 6 secunde primul fum isi face simtita prezenta in creier, Thievery Corporation - niciodata indeajuns, ca dopajul de club, o cana mare de cafea solubila si intalnirea apatica cu iubita/iubitul iritat de aglomeratie si politicieni de masa de sah. Asa incepe ziua si te impinge cand spre dans, miscari involuntare de creatie manifestata numai in mintea ta, cand spre un soi de acalmie menita sa-ti tempereze partenerul prin tine, prin muzica din castile tale.

Thievery Corporation n-au vrut sa se alinieze curentului in care s-au incadrat si singuri si cu ajutorul criticilor si au ales noptile cu aer ciudat de club si erotismul latent ca principala forma de expresie, departe de un Freud obiectiv sau infantilismul punk-erilor de trend. Au furat din trip-hop si acid jazz, dar sound-ul e mult mai larg, sentimentul capatat are alura de abstract si te simti protejat sub invaluirea materialului audio, mic imbold de a transmite un fel de siguranta emotionala celor din jur.

Thievery Corporation inseamna Rob Garza ÅŸi Eric Hilton. Sunt proprietarii unui bar - club de noapte, unde oamenii vin sa se piarda de tipologiile din Washington si ororile de pe strazile inguste si tomberonate pana la refuz, cu junkies si pisici aristocrate. Eighteenth Street Lounge este numele localului, acelasi nume il poarta si casa de discuri infiintata de ei. ESL, intr-o forma putin schimbata il poti gasi si in Iasi, sub alte nume, cu alti oameni. Dar stii ce? Toti impartasesc viziuni si gusturi comune, nu-si disputa statutul social si nu fac politica la scara redusa sub pretextul pseudo-implicarii lor sociale intr-un avant civic de efort comun. Vin in astfel de locuri sa se ascunda uneori, alteori sa se identifice cu ceilalti, iar cateodata sa cunoasca pe cei ce isi pot singuri oferi buna-dispozitie sub un tunel de muzica si, de ce nu, armonie. Kruder & Dorfmeister, pe aproape, cu ritmuri dansante si ironii fine la adresa perilor-vopsiti, un fel de cultura de indieni-americani, au sustinut si promovat Thievery Corporation, artistii asimileaza si produc artisti asemanatori, activitatile comune reprezinta un pas important in promovarea de noi tendinte, de noi viziuni sau forme de exprimare artistica.

Unde ii lipesti in cotidianul tau? Nu pe haine, te asigur. Thievery Corporation nu este o ingerare usoara daca nu esti deschis si nu e trend-de-tricou-cercel. T. C. e pentru intalnirea sub cearsaf cu partenerul de sex, e pentru dislocarea poluarii fonice din microbuzele si strazile Iasului, e pentru supriza rezervata de sfarsitul de saptamana, e pentru 100 de ml. de ceva tare si fin alaturi de oameni noi si departe de cei ingusti si constipati mental. T. C. nu canta ca sa te inveseleasca musai desi pot avea si acest efect. Canta astfel incat sa te relaxezi dansand sau sa te poti plimba macar o ora prin partile neaglomerate ale orasului, impingandu-ti atentia asupra niciunui lucru, nealimentandu-ti nicio spaima sau fobie sociala sau sentimente morbide legate de insatisfactie la locul de munca, in familie, in intimitatea ta ori ... a altuia/alteia.

Am simtit destul de mult Sade in T.C. Poate e senzatia aceea ca ma aflu singur intre atatia oameni pe care nu-i cunosc si totusi nu ma simt singur, din contra, ma simt protejat dar nu de anonimat ci de atitudinea pozitiva din juru-mi. E de bine, crede-ma. Spre deosebire de alte cateva nume din aceeasi zona, T.C. nu te amorteste si nici nu iti aduce aminte de furia de ieri seara, de atacul de panica de saptamana trecuta ori de iritarea produsa de vanzatoarea-cu-4-clase de la magazin care ti-a aruncat si produsele si restul in cel mai ieftin sictir posibil, prezentandu-si o aroganta demna de Madonna ca bonus pentru clienti. De multe ori ma intreb cum sunt tipii astia, cum este Rob Garza sau Eric Hilton... Pentru ca ma roade curiozitatea iar Google nu prea ma ajuta in sensul asta. Cum sunt ei ca si oameni daca sub rolul de creatori sunt atat de expresivi si te pot misca fara sa te doara si fara sa te traga inspre stari negative? Aren't you curious? Poate au personalitati sterse din punct de vedere social, sau poate au un spirit afacerist foarte pragmatic, sau poate sunt poeti-mutanti, cu mintea dezordonata, cu cutiuta de joint-uri pe biroul din ESL. Oricum ar fi ei ca si actori sociali, oricate tare sau bile albe/negre ar avea, muzica lor e ceea ce ai nevoie cateodata sa-ti limpezesti gandurile, sa mai scapi de alarme si galagia propiilor copii, cu glasuri si atitudini de Robbie Williams. A nu se intelege nimic peiorativ la adresa lui Robbie, are o imaginatie de invidiat si vocea te poate seduce cu usurinta. Aluzia se refera strict la puterea de convingere a sunetului si abilitatea cu care te poate determina sa-ti schimbi reactiile normale in situatii nu neaparat banale.

Auditie placuta!

Foto: www.thieverycorporation.com

Resurse
Video: 

Lebanese Blonde

Lebanese Blonde

The time we lost our way

The time we lost our way

Shadows of ourselves

Shadows of ourselves
Articol scris de Alexandru Andronic | Dum, 26/10/2008 - 12:45
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului admin

Comentarii

Frumos scris.
bun articolul.. insa poate ca ar fi trebuit sa amintesti de ultimul album al trupei: "Radio Retaliation" aparut de foarte putin timp (asta daca l-ai ascultat). un album interesant, construit oarecum simetric, impartit imaginar in doua parti in jurul stilurilor caracteristice ale trupei : reggae "vs" trip-hop/chillout. nu ma declar fan al primei jumatati insa cealalta mi-a adus aminte de vremurile bune cu "sounds from the thievery hi-fi" si "richest man in babylon". auditie si ear-gasme placute in continuare.
Multumesc, @Ana. @kbn, influentele reggae sunt foarte bine primite de critici pe ultimul album, insa si din aceasta directie au mai mult un sound Smokie Benz & Tony Tuff decat un reggae "experimental", adica ceea ce asteptau mai ales fanii TC - un apetit crescut in directia Bristol Sound cu culorile si tap-urile gen improvizatie. Pentru o ureche sensibila la muzica experimentala ultimul album e mai slab si mai putin incandescent. Oricum este, intr-adevar, interesant si sugereaza, inca o data, posibilitatile de expresie TC.