Silent Strike ne cinta pe pasi de bass

"Intr-un joc nejucat furi destinului pasi, pe tacute, mereu, pentru sufletul meu", se-aude vocea lui Kazi Ploae, odata cu care incepe si Imperiul Lianelor, alaturi de Dragonu' si MC Bean. Cind aud melodia, fanii hip hop din sala striga a bucurie si-si ridica miinile, incep sa dea si mai tare din cap, citiva fredonind versurile. Ecranul ne duce pe drumuri de toamna, cu frunze galbui cazute si pasi repezi. Apare si Alexandrina, cu "Maria" si "Noi doi", pe care Ioan Titu le-a mixat in adevarate delicii pentru iubitorii de muzica electronica. E timpul si pentru ceva "Detasare", piesa care iar ne plimba pe strazi si ne face pe unii ginditori, pe altii melancolici, dar nu la "Infinit", pentru ca "Dream is destiny" si trebuie urmat. "There are two kinds of sufferers in this world, those who suffer from a lack of life and those who suffer from an overabundance of life", se-aude undeva de pe fundal.

Pe fata lui Silent Strike se joaca o pata de culoare rosie, care se dilata si se contracta, primind noi si noi forme pe beaturile muzicii. E timpul sa meditam putin in "Solitude", in timp ce Dan Basu se mai joaca putin cu ochii nostri. Si in curind vine si Deliric1, cu ale sale "Gloante oarbe", sa ne spuna ca "revolutia nu va fi televizata, e postata pe blog" si ca aceasta "criza e cu iz de manea".

Si chiar daca "Nimic nu e o concluzie", pina la urma "Words kill people", piesa pe care toata lumea se simte bine is danseaza sau doar da din cap, cerind bis dupa bis.