- 5415
Daca ar fi sa creionam prezentul pe care il traim zi de zi, osciland intre a invoca trecutul si a proiecta perspective, am putea spune pe buna dreptate ca ne aflam intr-o continua tranzitie sociala, culturala, economica, politica etc. Dar sufletul? Trairea spirituala a fiecaruia dintre noi unde se afla sau unde si-ar dori sa se afle in raport cu toate acestea? Cat masoara ea? Am putea sa ne imaginam sufletul omului ca fiind acel sambure al fiintei in care se aduna toate sentimentele, emotiile, vibratiile, impulsurile intr-un anumit moment? Tierra Sin Pan, septetul iesean alcatuit din muzicieni de certa valoare, a reusit in seara de 15 noiembrie 2014 puna in scena intr-o maniera deosebit de originala un repertoriu exclusiv Astor Piazzola. Sala de concerte a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” a fost plina.
„Copile, da-mi un buchet de voce/ Asa voi iesi sa vand suferintele mele in flori/ Ucide-ma cu trei trandafiri care sa doara/ Pentru foamea pe care nu ti-am inteles-o, copile!”. Desprinse parca din tablouri rubensiene, versurile tulbura prin mesajul si expresivitatea lor, prin asezarea riguroasa a cuvintelor de justa importanta in descrierea unei mame desfrantate: copile, suferinte, ucide-ma, foamea. Horacio Ferrer, poet, libretist, scriitor de texte pentru tangouri reuseste sa smulga emotia ascultatorului asigurandu-si accesul liber si neconditionat in inima acestuia. Mereu.
Astor Piazzola, cel mai cunoscut si apreciat compozitor de tangouri din lume, a ales sa compuna o muzica a sufletelor. Fiecare instrument este o entitate vie, cu existenta aproape nepamanteana, atotcuprinzatoare. Sunetele vin de nicaieri si se grupeaza genial intr-o muzica balsamica, fascinanta, riguros controlata si totusi plina de libertate de expresie. Cine nu a fredonat cel putin o data in viata sa Libertango, Adios Nonino, Jacinto Chiclana si altele, nu a trait cu adevarat! Intalnirea dintre Astor Piazzola si Horacio Ferrer a generat o tulburatoare creatie artistica din care s-au infruptat si vor continua sa o faca generatii intregi. O muzica atemporala, profunda, subtila.
Sonoritati precum cea a viorii ( Raluca Dobre), a violei (Luminita Ciobanu), pianului (Edit Arva), contrabasului (Grigorita Mandache), acordeonului (Daniel Birlescu), percutiei (Theo Popescu), la care s-a adaugat vocea (Mihaela Garlea) au facut din tangoul argentinian si baladele lui Piazzola un univers aparte cu un limbaj muzical de tip meditativ, determinat de ritmuri sustinute alternate cu pasaje rubato sau accente bruste, agresive, frapante, generate de ipostaze tehnico-interpretative diverse prin atacuri de arcus, mici clastere la pian, generoase glissandouri, contraste dinamice, subtile disonante armonice, o melodica in care se regasesc deopotriva elemente din folclorul traditional argentinian combinate cu cele specifice muzicii moderne.
Evenimentul Astor Piazzola con Tierra Sin Pan s-a bucurat de o viziune scenica speciala de tip sincretic, fapt ce a generat titulatura de spectacol total: luminile in diferite nuante (componenta esentiala in conturarea planurilor vizual-sonore) au alternat intre ele sau cu elemente deosebit de inspirate de plastica corporala (la balcon, in fata scenei, pe laterale, printre spectatori) a studentilor de la Universitatea de Arte „George Enescu”, Facultatea de teatru si Academia Show (sub coordonarea profesionista a doamnei Ligia Grozdan) sau a elevilor de la Colegiul National de Arta Octav Bancila (Cristina Todi), precum si tangouri argentiniene puse in scena de dansatori de la Tango Feliz (Petru Mirel Grajdeanu); poezia, adusa din universul Piazzola si Ferrer de solista septetului Tierra Sin Pan si-a gasit locul potrivit in spectacol, inlocuind adesea prezentarea de tip clasic.
Succesiunea momentelor din cadrul concertului a suscitat progresiv atentia publicului, astfel incat la finalul serii artistii au fost indelung aplaudati si ovationati. Intorsi in scena pentru bis, membrii septetului Tierra Sin Pan au oferit publicului un colaj scurt Astor Piazzola ce a culminat cu aparitia acordeonistului septetului, contratenorul Daniel Birlescu care s-a alaturat solistei Mihaela Garlea, cei doi, impreuna cu ceilalti muzicieni, reusind sa contureze si din punct de vedere actoricesc esenta muzicii lui Astor Piazzola: iubirea profund pasionala!
*Guest writer pentru acest articol este Loredana Mihalcea, absolventa de Muzicologie.