Un italian pur: La prima cosa bella

Sinopsis: Acum ca viata Annei se apropie de sfirsit, Bruno trebuie sa infrunte trecutul. Sa isi aminteasca de acele seri din copilarie cind isi vedea mama visind la un viitor imposibil. Voia sa devina celebra, sa fie bogata si sa treaca prin viata cu un zimbet seducator. Din toate cele trei una singura i-a reusit la perfectie, pina in ultima clipa.

Cu o poveste emotionanta si plina de trairi intense, acest film m-a dus imediat cu gindul la Nuovo Cinema Paradiso. Prin personajul lui principal, care se loveste de zeci de cotituri, La prima cosa bella devine un film-calatorie, care te poarta prin peisaje calduroase si clipe dramatice cu o rapiditate fascinanta. Iar de pe scaunul din cinematograf se simte aproape ca un carusel din care ne dorim sa nu mai scapam. Frumusetea filmului consta in oglindirea propriilor momente de visare si speranta in zeci de scene care par desprinse uneori din realitatile in care traim. Si mai mult decat atat, ne vom trezi, in final, parte din aceasta familie, cuprinsi de un suflu pozitiv si un entuziasm pe care doar filmele italiene au darul de a-l naste.

Cuceritor inca de la primele secvente, La prima cosa bella este un film despre o familie disfunctionala, in care primeaza iubirea, un sentiment care ii dezbina si ii aduna pe protagonisti in momentele dramatice. O oarecare lejeritate a subiectului transforma filmul intr-un produs de larg consum, impachetat in personaje frumoase, pur italiene. Istoria familiei este una atipica, aproape telenovelistica si tragica, insa ceea ce ne face sa tresarim de multumire este un umor fin plasat cu atentie in punctele cheie. La aceeasi incintare a cinefilului contribuie o coloana sonora greu de uitat, pe care ne vom trezi ca o fredonam mult dupa ce am gustat acest episod de viata tumultoasa.