- 3654
In mijlocul saptamanii, mai exact miercuri 10 iunie, incepand cu ora 19:00, Centrul Cultural German invita cinefilii ieseni la o seara de film interesant, Cu capul inainte/ Gegen die Wand (Germania, 2004), in regia Fatih Akin, avandu-i in distributie pe Birol Ünel si Sibel Kekilli in rolurile principale. Subtitarea este in limba romana, si intrarea libera.
Am avut marea bucurie sa-mi dau seama ca am vazut mai demult acest film. Surprinzator, Cu capul inainte/ Gegen die Wand m-a salvat acum 2 ani dintr-o seara plictisitoare predictibila, intr-o saptamana ce nu capata niciun sens si nicio forma. Filmul de la 10 urma sa sa-mi rastoarne multe convingeri si sa-mi confirme multe ipoteze; nu, nu e mult pentru o pelicula care transmite si care te face sa te intrebi de mii de ori..de ce nu ai vazut-o pana acum?
Inainte sa-i aflu numele, si sa stiu ca este cel de al patrulea film al regizorului german de origine turca Fatih Akin, fiind totodata prima parte a unei trilogii intentionate de regizor -Liebe, Tod und Teufel (Dragoste, moarte si diavol), care in 2007 a continuat cu filmul Auf der anderen Seite (De partea cealalta), savurasem doar o captivanta poveste intre un barbat ce-si sufera viata ratata, de peste 40 de ani, incearcand in zadar sa se sinucida din acest lucru, si o fata tanara, care tot vrea sa se "debaraseze" de viata, motivul fiind... familia.
Ineditul apare cand tocmai dorinta de sinucidere ii fac sa se intalneasca, la o clinica de recuperare, unde cei doi sunt internati. Total necunoscuti unul altuia, leaga un pact de "salvare recoprica"- el sa se casatoreasca cu ea pentru a o salva de familie, de traditie, si de rigori, si ea sa-i tina companie, sa-i dea gust vietii si-asa fara orizonturi, pe care el o avea; totul, fara nicio implicare sentimentala.. pana la un anumit punct!
Gegen die Wand te provoaca sa-l placi. Iti face cunostinta cu o cultura noua unde poti descoperi traditiile turcesti, vei afla ca "punk's not dead" inca pentru multi, iti vei da seama ca pana si dorinta de suicid poate fi un lucru in comun pentru o eventuala idila, iar viata iti va zambi chiar si dintr-un spital de recuperare. Totul este servit intr-un film cu perceptii bine definite, de o luciditate actuala.
Tocmai aflu ca a castigat peste zece premii la diverse festivaluri, precum Festivalul Filmului Turco-German, Festivalul Filmelor din Sud, Oslo, Festivalul Filmului Independent, Ourense, Spania (Premiul FIPRESCI si Ursul de Aur, Berlin, 2004; Premiul Filmului European (productie) si Premiul publicului (regie) la Premiile Academiei Europene de Film, Barcelona,etc.); dar asta nu ma face sa-l etichetez in niciun fel, si nici tu nu cred ca o vei face, daca vii sa-l vizionezi!
Comentarii
jebus | Mar, 09/06/2009 - 22:11
admin | Mie, 10/06/2009 - 12:44