articol
stats

Post-TIFF #1

Plecasem anul acesta la TIFF cu convingerea ca am sa trimit zilnic corespondente „la cald”, asa cum vazusem la alti critici si jurnalisti de film; insa voracitatea de cinefil/cinefag care m-a impins catre un program de 4-7 filme pe zi + concerte & petreceri seara, mi-au facut practic imposibila indeplinirea planului. Asa ca am ales sa scriu post-TIFF, „la rece”.

Astazi vorbim despre filmele romanesti. Desi multe la numar, unele pelicule autohtone au venit la TIFF dupa ce au fost deja distribuite in cinemauri. Astfel Crulic, Toata lumea din familia noastra, Undeva la Palilula s.a. au fost proiectate pentru publicul care n-a reusit sa le vada inca. Insa au existat si 4 lungmetraje de fictiune in premiera nationala, pe care le vom discuta in parte.

Primul si cel care a deschis festivalul, este cel de-al doilea lungmertaj al lui Tudor Giurgiu (dupa ce debutase in 2006 cu Legaturi bolnavicioase) - Despre oameni si melci. In primul rind, e important de mentionat ca este o comedie, poate cea mai buna comedie romaneasca de la A fost sau n-a fost sau California Dreamin' incoace. Desi sinopsisul nu e chiar catchy pentru toata lumea, vulgaritatea e departe de acest proiect: „povestea unui grup de muncitori care lucreaza intr-o fabrica aflata in faliment, in Romania de la inceputul anilor ’90. Totul se schimba cind unul dintre baieti gaseste o solutie inedita menita sa-i salveze colegii de la somaj si sa scoata uzina din faliment: sa vinda sperma.” Departe de a fi grosier sau ridicol, are avantajul unei regii care echilibreaza si e perfect constienta de tenta vulgara in care s-ar putea duce. Foarte probabil, daca acest story ar fi incaput pe mina unui alt regizor de comedii, rezultatul ar fi demonstrat, inca o data, nevoia romanilor de Vacanta Mare. Filmul va intra pe marile ecrane din Romania pe 14 septembrie 2012.

Al doilea film pe care l-am vazut este Si caii sunt verzi pe pereti sau Chasing rainbows (in versiune internationala; subscriu opiniei lui Lucian Maier - mult mai bun acest titlu) al lui Dan Chisu. Povestea are doua fire narative urmarite paralel, care se intilnesc abia la sfirsit. In prima avem un tinar care cistiga 1 milion de euro la o promotie cu tigari insa numele completat in momentul inscrierii la concurs este unul fals. Aceasta intriga caragialiana e de departe cea mai ridicola si penibila pe care am vazut-o la TIFF. Cel de-al doilea fir e cu un domn la vreo 50 de ani care este disponibilizat din fabrica careia i-a fost administrator inca de cind a terminat liceul, pentru ca tehnologizarea inerenta ii pune in fata un computer pe care nu stie sa-l foloseasca (in loc de clasicul catastif completat cu pixul si creionul). Isi cumpara acest „instrument” dintr-o nevoie disperata de a-si pastra locul de munca, iar dupa ce-si face adresa de mail (e aproape inutil sa mentionez ca regizorul-scenarist a incercat sa scoata maximum de comic din acest moment oarecum rasuflat si deja tratat dintr-o perspectiva oarecum mai emotionanta in Fatza galbena care ride) primeste un spam care ii spune ca a cistigat 1 milion de lire sterline dar trebuie sa depuna mai intii 2000 de euro intr-un cont ca sa poata intra in posesia marelui premiu. Toata povestea devine plictisitoare si imposibil de vazut cind acest personaj anacronic si destul de fals nu stie ce-i aia un card si ce presupune un virament bancar. In concluzie, un film despre „iluzia imbogatirii” (ce poate fi mai redundant si mai facil?) - topos specific anilor ’90 (deci expirat) si care credeam ca nu mai spune mare lucru regizorilor romani in secolul XXI.

Capitolul cu filmele romanesti de la TIFF 2012 va continua in postarile ulterioare.

Resurse
Video: 

Despre oameni si melci

Despre oameni si melci

Spot TIFF 2012

Spot TIFF 2012
Articol scris de Iosif Prodan | Lun, 11/06/2012 - 23:11
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif