articol
stats

Festivaluri romanesti: Cinepolitica 2014

Chiar daca nu multa lume mai stie, Cinepolitica este un festival care a pornit la Iasi acum mai bine de 5 ani, cam in acelasi timp cind a aparut si DOCEST. Initiativa era una privata din cite tin minte, dar n-a durat mai mult de-o editie, cind sala Diotima a Casei de Cultura „Mihai Ursachi” a atras prea putina lume. Din 2011 insa, Cinepolitica a renascut la Bucuresti, unde este organizata de apreciatul regizor de film documentar Copel Moscu. Anul acesta a avut loc cea de-a 3-a editie, unde am reusit sa vad un film selectionat la Sarajevo si Karlovy Vary.

Ne aflam in 1979 si la Cannes are loc proiectia unui film iugoslav in Competitia Oficiala. Mai mult decit un simplu motiv de mindrie, O ocupatie in 26 de imagini in regia croatului Lordan Zafranovic vorbea despre subiectul sensibil al fascismului de pe coasta balcanica a Adriaticii din cel de-al doilea Razboi Mondial. Estetic vorbind merita nominalizarea, dar relatarea istorica era mai degraba pe gustul puterii comuniste. La ani de zile distanta, un alt regizor croat care isi cauta succesul international, Pavo Marinkovic, se intilneste cu maestrul Lordan si incearca sa reconstituie nu doar epoca in care a fost facut filmul atit de contestat ci si viata nu foarte reusita a celui pe care il intervieveaza.

Marinkovic e intr-o postura inferioara lui Lordan Zafranovic nu doar din cauza virstei sau experientei, ci si a abordarii artistice. Pina si titlul nu foarte original si cam nereusit al documentarului pe care il face o spune (Ocupatia, a 27-a imagine), tipul nu e foarte talentat. Lordan nu pare foarte incintat de intrevederea cu mai tinarul confrate pentru ca are o aroganta cu care e greu de lucrat, dar si pentru ca e un subiect sensibil. Pentru asta are nevoie de un partener de dialog aflat cel putin pe o pozitie de egalitate cu el.

Astfel, lui Marinkovic ii ramine sa acuze sau sa aduca contra-argumente si pareri diferite, cu ajutorul altor talking heads, indivizi care l-au cunoscut personal pe Lordan in epoca si i-au urmarit apoi evolutia si compromisurile, fuga si exilul. Sigur, crochiul ar fi fost mult mai ok daca Marinkovic nu s-ar fi introdus pe sine ca personaj in film, disputindu-si in mod ciudat rolul de protagonist cu Zafranovic. Asa, nici Marinkovic n-a avut puterea, sarmul sau umorul sa-l abordeze pe Lordan in vreun fel si nici Lordan n-a fost stimulat sa faca dezvaluiri, sa se confeseze public sau macar sa se crizeze la modul estetic. A iesit ceva caldut si atit de digerabil incit e mai degraba insipid.

Insa n-as fi scris despre film daca nu mi-ar fi placut ideea. Cum ar fi sa vedem si in RO un documentar in care Porumboiu il ia la intrebari pe adevaratul lui maestru, Lucian Pintilie, nu pe Adrian de la Vaslui, Cristi Puiu intii chestionindu-i lui Mungiu diverse optiuni estetice, apoi siesi multe altele etc. Cred ca in cultura romana e nevoie de cit mai multe astfel de intilniri in care exponentii sa fie din acelasi domeniu, dar din generatii diferite, constienti ca au un dialog public care va ramine intru posteritate. Ca mingiieri de orgoliu si „maestre!” am tot vazut si n-am ajuns prea departe.

Articol scris de Iosif Prodan | Vin, 05/12/2014 - 21:00
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif