articol
stats

Doua cauze ale falimentului

Am citit in numarul din 1 mai 2013 al ziarului local Evenimentul, un articol „dosar” intitulat „Falimentul cinematografelor din Moldova”. Sint familiar cu subiectul si indraznesc sa spun ca demersul in sine nu face decit sa reia a nu-stiu-cita oara aceleasi date, cifre si concluzii. Ceea ce rateaza toti comentatorii care se opresc la acest subiect – inclusiv articolul cu pricina - sint doua chestiuni (care sint, totodata, si cauze ale starii de fapt actuale): slaba comunicare & promovare si managementul defectuos.

Pentru a vorbi mai aplicat am sa fac referiri la cinema-ul pe care-l cunosc destul de bine si care mi-a provocat destule neplaceri in calitate de simplu spectator: Cinema Victoria din Iasi. In ceea ce priveste comunicare cu presa, institutia nu are un PR. Directorul cinematografului trimite (aproape) saptaminal un mail cu un text de maxim un rind in care incearca o poanta de cele mai multe ori complet ne-amuzanta si ataseaza un document word de o pagina cu un tabel in care se gasesc numele filmului (sau ale filmelor) care ruleaza in respectiva saptamina in cinema si orarul. Spectatorii au nevoie nu doar de un anunt sec ca sa stie ca cinema-ul nu s-a inchis intre timp, ci si de motive sa vina la film. Asta pe linga ne-lipsitele sinopsis-uri, declaratii ale regizorului, ale actorilor etc. In momentul in care presa are „material”, automat si vizibilitatea institutiei creste.

Promovarea offline este aproape inexistenta; in ultimii ani n-am vazut afise prin oras (bine-nteles ca nu se pun cele lipite pe stilpii situati la 200m de cinema...) nici macar la proiectiile in prezenta regizorilor, apai la programul normal. In afara de AltIasi.ro, n-am vazut nicio alta institutie de presa care sa mai faca altceva si decit sa preia informatiile tehnice comunicate de cinematograf. Cel mult mai ataseaza cite un afis. E de prisos sa mai concluzionez ca fara afise si comunicare buna cu presa, spectatorii nu vin la cinema. In loc sa tii angajate cinci femei care stau degeaba cu saptaminile, mai bine concediezi una (chiar doua) si in locul ei angajezi un PR tinar, dinamic si creativ care e capabil sa faca atractiva imaginea prafuita a institutiei.

Dar fireste ca mai sint si alte motive pentru care cinema-urile de stat au incasari de doar 700 lei pe saptamina. Lipsa investitiilor si conditiile deplorabile (chiar inacceptabile) din sali sint, totusi, rezultatul prostului management. Daca analizam declaratiile din ultimii ani venite dinspre cinema-urile de stat – inclusiv pe cele din articolul amintit la inceput – vom vedea ca sint doar lamentari si pasari ale vinei catre diversi functionari locali sau din institutia mama, RADEF-ul de la Bucuresti. Din punctul meu de vedere, desi recunosc ca intr-o astfel de „companie” fara acceptul sefilor nu prea poti sa misti mare lucru, cea mai mare parte din vina pentru care cinema-ul arata cum arata i se datoreaza, insa, celui care ocupa pozitia de manager. Fara intrare la decidentii locali, fara idei de includere a salii in vreun program de genul „Europa Cinemas”, cu o selectie a filmelor lipsita de orice logica (exemplul actual: dupa ce Pozitia copilului  a rulat in conditii proprii la Cinema City timp de 3 saptamini – ceea ce e mult pentru un film romanesc -, cit sa-l vada si cei care nu voiau, pelicula ajunge si la Victoria; ca sa ce? Cine mai e interesat de filmul asta la aproape 2 luni de la lansare?), cinematograful e cu un picior in groapa.

S-a ajuns in situatia in care, din cauza conditiilor tehnice improprii ale salii, distribuitorul filmului Rocker sa trimita copia filmului impreuna cu o aparatura digitala de pe care sa se poata proiecta decent! Desi toata lumea stie care sint conditiile de proiectare ale acestei sali – de altfel, acesta fiind unul din motivele principale pentru care iesenii ocolesc aceasta institutie de cultura – institutia n-a facut niciodata nimic pentru a imbunatati aceasta situatie.

In momentul in care afirmi ca cinemaurile sint de stat, deci sustinute din bani publici, ti se raspunde raspicat ca RADEF-ul nu este o institutie bugetara, deci nu merita trasa la raspundere ca praduieste prin incompetenta banii statului. Realitatea este ca RADEF-ul, daca ar fi intr-adevar pe banii ei, ar fi fost de mult in faliment, sau cel putin in insolventa. Dar atit timp cit in ea se pompeaza bani care ar trebui sa ajunga in bugetul statului, dar sint redirectionati direct din anumite impozite – de aici si caracteristica ne-bugetara a institutiei -, deci venit care nu tine cont de profitabilitatea cinema-urilor, situatia n-are cum sa se imbunatateasca.

Singurul argument pe care il mai pot folosi acesti oameni ar fi ca sustin cinematografia romanesca, distribuind filme care nu intra in retelele private. Oare asa sa fie? Din 8 lungmetraje autohtone de fictiune cite s-au lansat anul acesta, in Iasi doar unul a rulat la Victoria (Rocker, daca nu luam in calcul Pozitia Copilului) si niciunul la Republica (cel de-al doilea cinema de stat din oras). Trei au fost la Cinema City (Pozitia Copilului, Condamnat la viata si Mamaia), unul a fost proiectat independent (Domestic), iar alte trei n-au ajuns deloc si nici nu o vor mai face, cel mai probabil.

Cam asta e bilantul. Ce se mai aude despre Capitala Culturala Europeana?

Articol scris de Iosif Prodan | Vin, 03/05/2013 - 19:16
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif