articol
stats

Despre platitudinea locurilor comune

Ultimul film al lui Catalin Mitulescu, Loverboy – selectat la Cannes si prezentat drept film “de public” – nu reuseste sa se ridice la nivelul debutului aceluiasi regizor, daca avem in vedere cursivitatea povestii. Aici, regia e mai pretentioasa. Si-atit.

Dupa ce a cistigat Palme d’Or pentru scurtmetraj cu Trafic, in 2004, a reusit sa-i convinga pe Scorsese si Wenders sa figureze pe genericul Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii drept producatori. Asta l-a ajutat sa faca rost de bani pentru finalizarea proiectului si l-a dus inca o data la Cannes. Discutia cu cei doi mari regizori l-a propus drept un viitor mare producator, alaturi de Giurgiu, Solomon si Puiu. Anul trecut reusea sa duca filmul lui Florin Serban, Eu cind vreau sa fluier, fluier la Berlin, unde obtine Ursul de Argint. Ulterior ca prelua cuplul de actori si ii va folosi in viitorul sau proiect – Loverboy. Iarasi o miscare inteligenta. Dar ma tem ca de data asta, toate imperfectiunile si scaparile (chiar si unele decizii) de ordin artistic nu-l vor ajuta sa-si indeplineasca obiectivul declarat: sa aduca publicul romanesc in sali (e si el un apostol...).

Nu-mi imaginez ca pentru citeva scene fortate, de sex si ceva sini, publicul va face coada la cinema. Desigur, vor vrea sa-i vada pe Condeescu si Pistereanu, poate ii va interesa povestea, dar filmul n-are nimic atit de catchy incit sa forteze un box-office (e un fapt ca publicul romanesc e refractar la ideea de  „romanesc” – film, roman, arta, produse alimentare etc). Probabil vor vedea doar drama unui proxenet si a unei (viitoare) prostituate (trimiterile catre Passollini sint superflue; Bogdan Mustata, scenaristul, e un fan declarat). Eu l-am vazut din curiozitatea de a urmari noul film al lui Mitulescu (in ciuda cronicilor negative pe care le-am citit inca de cind fusese prezentat pe croazeta); asta inseamna ca i-am acordat totusi incredere, ca spectator.

Prima data m-am „deconectat” cind Luca (personajul principal) si Talia (una dintre fetele pe care le convinge sa se indragosteasca de el) isi spun „te iubesc”. Desigur ca, din partea lui, declaratia e falsa. Insa ea ar fi trebuit sa fie mult mai convingatoare. Ceea ce nu s-a intimplat. Un alt moment enervant e primul contact sexual dintre Luca si Veli; discutia de dupa e cam asa: el ii spune ei „A fost prima data? Trebuia sa-mi spui.Cliseismul replicii si a situatiei, de fapt, te fac sa-ti dai ochii peste cap; e un cliseu in genul accidentului folosit ca intriga. Dialogurile dintre cele doua personaje sint atit de plate incit si cei doi devin plati (sint caracterizati indirect prin dialog). Oricum nu stim prea multe despre Luca, de Veli nici atit. Ii incadram repede in doua tipologii si nu au cum sa ne surprinda. Ceea ce m-a rupt complet de orice fel de empatie cu cei doi e discutia: „Tu de ce te futi?” „Pentru ca-mi place”. Maxim.

Totusi, remarc imaginea lui Panduru. Singurul lucru remarcabil la secventele de sex e lumina foarte bine pusa, in special secventa aproape onirica cu paturile acoperite de cearsafuri albe, de pe plaja. Ar mai fi cadrul cu Luca pe bicicleta, invirtindu-se in cerc; secventa e admirabila si din perspectiva regizorala care reuseste sa sugereze foarte simplu faptul ca personajul s-a indragostit.

E un film care nu m-a convins, de la care asteptam mai mult, pe care n-am sa-l vad a doua oara, n-am sa-l recomand si am sa ma gindesc de doua ori, data viitoare, inainte sa vad un film de Mitulescu. Altfel, le urez succes celor de la Strada Film in intentiile lor de a vinde cit mai multe bilete. Aseara, la Cinema Victoria erau doar 15 oameni...

Articol scris de Iosif Prodan | Sam, 08/10/2011 - 15:15
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif