Concurs: Zilele Cinematografiei Portugheze la Iasi

Stimulata de intrebarea ta( si de ideea de a castiga niste carti pe care mi-ar placea sa le citesc) am dat search "portugal" pe wikipedia si am fost placut impresionata de ce am descoperit. O tara cocheta, cu oameni visatori si, mai ales, intreprinzatori, alintati sau stimulati, poate, de briza sarata a oceanului. N-o sa lansez ipoteze pe marginea unui subiect pe care il cunosc prea putin, dar eu cred ca principala diferenta rezida in atitudine. Au folosit garoafele pe post de gloante, au schimbat ocuparea teritoriala cu interesul pentru stiinta si cercetare(si martor le stau institutii recunoscute la nivel international) iar asta imi sugereaza o credinta nestramutata intr-o stare de bine, indiferent de forma pe care aceasta o imbraca. Incerc sa invat limba portugheza. Si am inceput cu un ghid de conversatie si civilizatie care prezinta la sfarsit niste informatii foarte interesante. 31% dintre portughezi citesc carti si aproape 60% ziare. Destul de multi as zice eu. Noi modificam limba romana pentru ca cei mai multi nu au invatat regulile de baza din gramatica. Romanii se adapteaza cu "mai rau", ei cu un nou "bine".

Mihaela, ce te-a determinat sa incepi sa inveti portugheza? Nu am niste date recente, care sa-mi vina in ajutor, insa nu cred ca exista o diferenta semnificativa in ce priveste procentul cititorilor romani, comparativ cu cel al portughezilor. Poate ma insel; daca da, rog pe cei care detin informatii concrete sa ma corecteze. Ziarele sunt citite (fie in format clasic, fie online) si la noi de foarte multe persoane, insa depinde si ce anume citim: o publicatie de tip quality sau un tabloid?

Pana la ce data limita se pot trimite raspunsurile? :)

SUnt multe comentarii pro si contra pe site-uri ale diferitor ziare portugheze la adresa romanilor. Dar ceea ce nu se stie probabil si de partea romanilor si de cea a portughezilor e ca legatura intre cele doua tari mult mai veche decat sa crede, plecand de la radacina comuna a celor doua limbi. Portugalia a fost printre primele tari care a recunoscut independenţa de stat a României in 1880, apoi s-au creat relatii diplomatice care din pacate au fost oprite de binecunoscutul regim al lui "Taticu" si reluate in anii '90. Acestea s-au consolidat mai ales prin crearea unei catedre d elimba portugheza la Universitatea din Bucuresti, iar mai tarziu prin inaugurarea institutului Camoes. "Invazia" (dupa cum o numesc unele guri rele) romanilor in Portugalia se datoreaza nu doar unui trai mai bun, ci si asemanarilor care exista intre cele doua popoare. Daca toti se plang de ce fac romanii intr-o parte sau in alta, portughezii au ramas reci la comentariile rautacioase ale presei europene, semn ca limitele geografice nu sunt importante intr-o relatie de popoare infratite...

Portugalia nu este tocmai prima ţară la care mă gandesc atunci când vorbesc despre Europa sau despre Uniunea Europeană. Cu toate acestea dacă mă uit pe hartă cu siguranţă o văd imediat. Portugalia este discretă şi în acelaşi timp "încărcată" de istorie şi cultură şi după cum istoria aminteşte a fost una dintre marile puteri ale lumii. O văd ca fiind o ţară prosperă, primitoare, veche şi nouă, cu oameni calmi şi cu un grai dulce. Îmi place să cred că suntem apropiaţi de portughezi prin simplul fapt că ei vorbesc una dintre cele cinci limbi latine şi noi o alta dintre acelaşi grup de limbi. În acelaşi timp distanţa culturală, istorică, economică şi practic de orice natură este incomensurabilă între o ţară şi un popor ce au trecut prin ocupaţii otomane, austro-ungare etc, şi prin comunism, şi o ţară ce a trimis exploratori în India, a avut o colonie precum Brazilia şi a intrat în Uniunea Europeană în secolul trecut. Pe de altă parte este evident ca recuperăm, citim mai mult, vedem mai mult, cunoaştem mai mult şi aş spune că noua generaţie română este concurenţa oricărei generaţii europene.

Dă-mi voie să generalizez...astăzi sunt optimista :D

@ Florina Mihalovici, sa speram ca vor ramane in continuare reci si ca nici romanii nu vor abuza de bunavointa lor si nu le vor oferi motive sa-si schimbe atitudinea :)

Cum vad eu Portugalia.. Strazi inguste pavate, serpuinde printre case rustice la prima vedere, de foarte mult bun gust cand le vizitezi; culori vii care la inceput iti obosesc privirea, dar ajungi in timp sa le gusti veselia si farmecul; o permanenta imbinare de vetust si nou, fado-ul vechi al Amaliei imbinat cu cel modern al Marizei, gradini pline de flori si centre comerciale obosite de lume, un Cabo da Roca unde vuietul vantului face linistea ce te inconjoara si mai apasatoare, in timp ce cativa kilometri mai incolo dai de autostrazi aglomerate si zgomotoase... Iar oamenii ...pana ajungi sa ii cunosti simti ca dau buzna in perimetrul personal cu zambete si imbratisari, cu o veselie si un optimism putin obositor, de o caldura familiala total neasteptata...In timp insa deschiderea lor te molipseste cu totul.. Sincer nu cred ca sunt mai cultivati ca noi, nu in sensul de a avea un nivel intelectual mai ridicat; in schimb sunt mai civilizati, mai umani, mai cu bun simt. Si asta tine in cea mai mare parte de valorile care se cultiva in sanul familiei si nu de scolile inalte.

@Iulia Rotaru, si eu cred ca avem potentialul necesar si ne straduim sa evoluam, sa-i ajungem din urma pe "cei mari", in ciuda piedicilor puse de istorie in calea noastra. Nu stiu daca eticheta de concurent pentru oricare generatie europeana este/ va fi indreptatita, dar cel mai important e ca avem oameni optimisti, care cred ca acest lucru poate fi posibil, mai devreme sau mai tarziu.

Alex, eu cred ca peisajele deschise, solare si idilice ale Portugaliei, necuprinsul apelor oceanice nelinistite au stimulat predispozitia spre reverie, spre vis si spre imaginar a portughezilor, firea lor mult mai relaxata, calda si lirica. Sigur, Romania este intradevar privilegiata din punct de vedere al asezarii spatiale, dar este o tara practic intracontinentala, cu un climat excesiv temperat, iar aceste coordonate au o serie de consecinte care implica un alt mod de a trai si de a intelege viata al locuitorilor ei. Din punctul meu de vedere, circumstantele spatiale, la fel ca si cele temporale, isi lasa amprenta asupra conceptiei unui artist, iar aici ma gandesc de la sobrietatea englezilor pana la spectaculosul fascinant al sud-americanilor (Gabriel Garcia Marquez in toate interviurile ofera drept punct de plecare si principala influenta pentru operele sale America Latina cu realitatea sa dezlantuita si covarsitoare - furtuni, uragane, fluvii uriase, etc.).

@Silvia Cojocaru, intelectualitatea poate fi dobandita prin studiu, prin frecventarea "scolilor inalte" si poate educa, intr-o oarecare masura, bunul simt, dar, asa cum ai precizat, valorile deprinse in familie au un impact considerabil. De ce, insa, ei respecta mai mult acele valori? ce-i face sa fie "mai civilizati, mai umani"? influenta unor factori precum clima oceanica? :) Probabil amprenta lasata de istorie are un cuvant greu de spus, insa ar fi timpul sa ne mobilizam si sa fim Oameni unii cu altii, urmand exemplul celorlalte popoare, europene sau nu.

Portugalia.. Un taram insorit, mereu verde. Plaje intinse, scaldate de valuri linistite, dar si tarmuri stancoase, unde oceanul isi arata adevarata sa putere. Cu o primavara plina de ploi ("Avril, aguas mil"), ce dureaza zile intregi si indeamna spre melancolie. Cu oameni senini, iubitori de viata si primitori, intr-un fel care poate nu ne mai este atat de familiar noua. Toate acestea creaza o cultura extrem de variata si, in unele privinte, apropiata de cea romaneasca. Fado-ul sfasietor e asemenea doinelor noastre de jale, fiind o expresie a atitudinii in fata destinului implacabil. "Dor"-ului romanesc ii corespunde portugheza "saudade", sentiment exprimat atat in cadrul poemelor de dragoste cat si fata de cei plecati in lungile expeditii pe mare. Cladiri viu colorate, scene comice pictate pe diferite obiecte uzuale, veselia molipsitoare din timpul carnavalurilor in stil brazilian dovedesc si o bucurie cu adanci radacini in spiritualitatea portugheza. Mircea Eliade, facand o paralela intre Eminescu si Camões,i-a considerat pe amandoi esentiali pentru intelegerea "geniului latin".

@Anonimo, trebuie sa te semnezi cu numele tau real si sa completezi cu o adresa de email valida, pentru ca raspunsul sa fie valid.

Portugalia pentru mine e un amestec de vechi si nou, trecut si prezent, condimentat cu muzica fado, mirosind a mare si a acele flori mov ce impanzesc parcurile primavara (n-am reusit niciodata sa aflu cum se cheama) si indulcit cu Sangria. Imi place Portugalia pentru felul cum a stiut sa-si pastreze cladirile vechi, bucati de istorie vie care pe mine ma atrag mereu. Probabil din cauza asta primul loc prin care m-as plimba (daca as ajunge pe acolo) ar fi cartierul vechi Alfama, singurul ramas in picioare dupa cutremurul din 1755. Imi plac casutele inghesuite de acolo, cu flori la fereatra, cu strazi inguste si intortocheate si daca nu e destul, imi plac "funicularele" lor care te plimba prin acele locuri (Recunosc ca am o eu o pasiune pentru tramvaie, si acele "funiculare" sunt mai mult decat interesante). Desi n-am fost si nu cunosc nici un portughez cred ca oamenii de acolo sunt foarte deschisi si modul in care vorbesc imi inspira incredere. E ceva dulce in portugheza lor, nu? Prea multe nu cunosc despre ei dar mi se par niste oameni cu mult bun simt si gust, pasionali ca doar nu degeaba sunt latini, si totusi cumpatati, pastrand un echilibru vizibil. Se poate sa ma insel, dar trebuie sa vizitez odata tara pentru a-mi da seama. :)

@Nicoleta, Portugalia e o tara frumoasa si probabil merita o plimbare cu tramvaiul printr-un decor precum cel descris de tine. Din pacate, la noi, cladirile istorice sunt mai putin apreciate de autoritati si renovarea lor e un proces lung, aparent fara termen de finalizare. E greu in aceste conditii ca iesenii sa deprinda farmecul unei plimbari cu tramvaiul, tramvai care nici el nu se simte prea bine, nici tehnic, nici estetic :)

@Antonia, banuiam eu ca geografia, oceanul, are un efect benefic, dar din acest punct de vedere nici romanii nu stau deloc rau: avem si munte si mare, iar de creativitate nu cred ca ducem lipsa, literatura romana fiind cel putin la fel de valoroasa.

@Alexandru: Sigur merita o plimbare intr-un loc care arata ca in imaginea asta: http://www.flickr.com/photos/stephenk1977/203858587/

Concursul s-a incheiat. Multumim tuturor pentru raspunsuri! Urmeaza sa dezbatem impreuna cu George (Truisme) cine merita (putin mai mult) sa castige, intrucat am primit un feedback bun de la fiecare si nu-i tocmai usor sa acordam un premiu pe care oricine si-ar dori sa-l rasfoiasca :)

@nico, observ ca si la ei se mai cunoaste pe unele cladiri amprenta timpului :) In Iasi ar fi frumos sa avem vara mai multe tramvaie de epoca ( http://twurl.cc/h3h ) in care sa urcam Copoul.

La prima vedere, cele doua tari, Romania si Portugalia, se aseamana foarte mult prin faptul ca reusesc sa imbine intr-un mod original traditia cu modernitatea, inca incercand sa gaseasca echilibrul dintre mostenirea istorica si provocarile viitorului. Faptul ca ambele tari au experimentat schimbari rapide si dramatice in cursul ultimelor decenii ale secolului XX au condus la configurarea unor spatii eterogene in care un profund sentiment religios, mentalitatile arhaice si respectul pentru istorie si folclor se regasesc alaturi de boomul tehnologic si dezvoltarea industriala. Cand ma gandesc la Portugalia, primele lucruri pe care le vizualizez sunt deprinderile traditionale precum pescuitul, vinificatia, coridele si fado-ul, in acelasi timp cu imaginile unor orase cosmopolite, clocotind de viata si activitate precum Lisabona si Porto. Diferentele dintre cele doua tari se adancesc din perspectiva circumstantelor geografice in care s-a produs evolutia culturala a acestora. Intinderea nemarginita a oceanului, cerul mereu senin si albastru si soarele puternic al climatului mediteranean au dat nastere unui lirism melancolic si a unei inclinatii spre imaginatie si reverie constituind o sensibilitate aparte, sub semnul careia se pozitioneaza simtirea si gandirea creatoare a portughezilor. Indrazneala imaginatiei s-a materializat inca din vreme marilor descoperiri geografice si continua pana in prezent, cand scriitori vizionari precum Jose Saramago isi construiesc capodoperele pe baza unor ipoteze si alegorii suprinzatoare, fanteziste, analizand apoi cu scrupulozitoate toate consecintele care decurg din jocul imaginatiei.

Antonia, e interesant ce spui, insa, influentele de natura climatica, cred eu, sunt mai putin decisive decat cele "temporale", decat experienta istorica agitata a romanilor.

Fara indoiala, Alex. Identitatea culturala a unui popor, precum si personalitatea artistica a unui creator sunt determinate de o multitudine de factori si circumstante care se impletesc intr-o tesatura mult prea complexa pentru a putea decide cu exactitate unde se opreste o influenta si unde incepe alta. Dar romanii nu vor putea avea niciodata spiritul liber, pasional, solar, vitalitatea si exuberanta portughezilor, si a mediteraneenilor in general, nu? Iar acest lucru se rasfrange si asupra culturii lor. Ah, ca mi-am adus aminte: tot sistemul filosofic si ideatic al lui Camus (absurdismul) a fost inspirat de cruzimea si salbaticia peisajelor verii in Alger, asa cum afirma acesta in multe din eseurile sale. Personal cred ca si circumstantele spatiale au ceva de spus in formarea unui artist. Spor la jurizare! :)

@Antonia, Sunt de acord ca nu putem stabili limitele celor doua tipuri de influenta, dar nu sunt de acord cu faptul ca "romanii nu vor putea avea niciodata spiritul liber, pasional, solar, etc". Nimic nu ne opreste! Avem o literatura frumoasa in care se regasesc si trasaturile prezente la portughezi; doua exemple care mie-mi plac: Eminescu si Eliade. Jurizarea s-a incheiat aseara, iar astazi dimineata am anuntat castigatorii printr-un "later edit" adaugat la sfarsitul acestui articol: **Later edit: Cartile au fost castigate de catre Silvia Cojocaru (pachetul 1) si Iulia Rotaru (pachetul 2). Lectura placuta! :)