Clubul cinefililor la 6 ani de existenta si Denuntatorul lui Jean Pierre Melville

"Vrem sa ne facem politisti dar mai intai avem nevoie de niste bani.  In meseria asta mori sau minti(...) sfarsesti fraier ori mort". Toata pelicula Denuntatorul e presarata cu astfel de replici autoreferentiale, pline de sarmul indivizilor pregatiti pentru orice. In lumea acestora nu exista aure... singura expresie a coroanei este palaria; atata timp cat o poarta pe cap personajele lui Melville sunt oameni puternici, capabili sa intuiasca dedesubturi, sa deconspire tradatori, sa comita acte de o agresivitate crasa cu un calm chirurgical. De altfel, intr-o anumita secventa a filmului acest calm este plasticizat la maxim: Maurice si asociatul sau, in timpului asa- zisului jaf, poarta masti chirurgicale in locul unui mijloc mai comun infractorilor de a-si ascunde fata. Tocmai de aceea "le doulos" nu este un infractor, lumea din afara lui cu ritmul ei lipsit de vigoare reprezinta o infractiune la adresa potentialului sau.

In film prevaleaza scenele de interior, imagini ale gratiilor, alternanta dintre lumina si umbra- de aceea cred ca tuturor filmelor care descriu lumea interlopa le sta bine alb-negru...Si daca stau bine sa ma gandesc cred ca i-ar sta bine oricui sa vada filmul asta, asa ca fiti cu ochii pe el ( Oricui peste 12 ani mai precis si mai adevarat ).