- 2819
Weekend-ul acesta a avut loc prima editie a festivalului Bucharest Fashion Film Festival, iar programul a cuprins atat filme de lungmetraj (documentar si fictiune), cat si de scurtmetraj. Totodata, in program au fost incluse si discutii despre „What is Fashion Film?” si „The Business of Fashion”, avand inclusiv invitati straini, cum ar fi Shelley Jones (video commissioner la Nowness) si Anton si Damian Groves (co-fondatori Studioset), ceea ce a fost o surpriza placuta pentru o editie pilot.
Selectia facuta de Mada Cozmeanu si Ioana Diaconu a fost perfecta pentru o prima editie. Nu stiam prea multe despre industria fashion si ma asteptam ca filmele din selectie sa se concentreze mai mult pe zona de film experimental, de nisa, insa au fost accesibile si intr-adevar superbe din punct de vedere vizual. Documentarele au reusit sa aduca fix raportul de informatii de care ar avea nevoie un spectator neinitiait, iar mai jos vorbesc pe scurt despre fiecare din ele. All in all totul a decurs ca la carte si de abia astept sa vad cu ce ne va mai surprinde anul viitor acest festival.
The First Monday in May (2015, r. Andrew Rossi)
Probabil ati vazut/auzit de filmul The Devil Wears Prada (2006, r. David Frankel), inspirat de romanul autoarei Lauren Weisberger, in care vorbeste despre experienta sa, nu prea fericita, ca asistenta a Annei Wintour, directoarea Vogue. Ei bine, protagonista documentarului The First Monday in May este chiar Anna Wintour care, impreuna cu echipa sa, se ocupa de incropirea expozitiei „China: Through the Looking Glass” (2015), una din cele mai vizionate expozitii din istoria Metropolitan Museum of Art (cunoscut si ca The Met Museum), unde, de asemenea, urma sa aiba loc si anuala Met Gala.
Documentarul ofera o imagine behind the scenes a procesului minutios si fascinant de organizare a celor doua evenimente si, totodata, incearca sa raspunda la intrebarea „Este sau nu fashion-ul o forma de arta?”. In cele din urma, realizand toate interesele care se afla atat la mijlocul acestor evenimente, cat si in industria fashion (care e strans legata de Hollywood si restul vedetelor), ca spectator ajungi sa intelegi atitudinea Annei Wintour, caci la sfarsitul zilei totul se rezuma la influente comerciale si business cu arta, numarul de spectatori si feedback-ul invitatilor, iar acest documentar a fost edificator in ceea ce priveste cursul lucrurilor si al relatiilor din industrie.
Jungle Sisters (2015, r. Chloe Ruthven)
Nu cred ca este o noutate faptul ca marile companii apeleaza la mana de lucru ieftina din Asia, iar in anul 2008 Guvernul Indiei a anuntat ca in cativa ani de zile se vor crea peste 500 de milioane de locuri de munca in sectorul industrial. Vestea suna bine si multe familii sunt tentate sa isi trimita copiii in marile orase pentru a strange bani si „a se pune pe picioare”, insa realitatea este mult mai dura.
Orlanda Ruthven, sora mai mica a regizoarei, traieste de 18 ani in India, iar job-ului ei este sa se asigure ca drepturile angajatilor din fabricile din Bangalore (India) nu sunt incalcate, iar pentru asta se lupta pe tot parcursul filmului si pana-n prezent. Documentarul urmareste parcursul a doua tinere, Bhanu si Bhuntu, care urmeaza sa se angajeze la o fabrica de confectii vestimentare. Fetele nu cunosc limba hindi, iar job-ul lor consta in aproximativ 12h de lucru/zi, daca nu uneori si mai mult, cazare la un hostel cu reguli foarte stricte (cazare pe care trebuie sa si-o acopere din salariu), doar o pauza de masa de 30 de minute, nu exista concediu si nu au voie sa iasa in oras decat insotite, iar salariile sunt extrem de mici, asa incat de abia le ajung pentru a supravietui, iar angajatorii nu sunt nici ei prea prietenosi.
Iar aceasta e una din probleme cu care se confrunta multe tinere din aceste tari, caci un asemenea job nu le ofera prea multe posibilitati, familia este la mare distanta, iar deseori fetele aleg sa se intoarca in satele lor si, eventual, mai bine sa se casatoreasca decat sa munceasca asiduu pentru un salariu infim si, mai ales, obtinut in conditii inumane si de aceea cred ca un asemenea documentar nu putea lipsi din prima editie a unui festival despre fashion.