articol
stats

AFF 2012, la final

Aflat pentru prima data la Sibiu, a trebuit sa aleg intre a vedea filme „pe piine” sau a vizita si orasul. Am ales prima varianta cu speranta ca la anul le voi imbina. Dar m-am mai si plimbat putin (atit cit am putut), in special prin Centrul Vechi (Piata Mare, Piata Mica, Turnul Sfatului). Cum ziceam si in prima corespondenta de la AFF 2012, e un oras frumos dar nu pare o Capitala Culturala Europeana. Inca am ramas la aceasta impresie, dar cel putin ei au cel mai mare festival de film documentar din Romania...

Ajungem, iata, si la finalul Festivalului cu parerea de rau ca n-am reusit sa vad filmul care a cistigat Premiul cel mare, Phnom Penh Lullaby. N-am vazut documentarul polonez regizat de Pawel Kloc pentru ca nu m-a interesat subiectul, dar va las un sinopsis. „Toata lumea are un secret. Secretul viitorului. Cantec de leagan din Phnom Penh este povestea personala a unui barbat in cautare de iubire si acceptare. Ilan Schickman a plecat din Israel visand la o noua viata. Acum el locuieste in Phnom Penh, Cambodgia, cu iubita lui khmera, Saran, si fiicele lor, Marie, de doi ani, si Jasmine, 6 luni, incercand sa-si castige existenta ca ghicitor ambulant.

La categoria International a cistigat filmul suedez He thinks he’s the best (Maria Kuhlberg, 2011). Nu l-am vazut nici pe asta, dar va las sinopsisul: „Unchii Mariei Kuhlberg, Aldo si Carmine, se cearta de cand erau copii. La inmormantarea mamei lor, Carmine a incercat sa-l omoare pe Aldo, insa Vito, bunicul Mariei si tatal unchilor, a intervenit. Din acea zi, unchii nu si-au mai vorbit, insa Maria vrea sa-i faca sa se intalneasca si sa-si vorbeasca. Filmul recreeaza traseul familiei de la saracie, in Italia de sud, in anii '40, la noua patrie, Suedia, unde au de intampinat greutati. Maria Kuhlberg incearca sa afle daca membrii familiei ei, in ciuda mostenirii sociale violente, se pot reconcilia.”

La sectiunea EcoCinematogrAFF, premiul cel mare a ramas in Romania: Gone Wild (Dan Curean, 2012). Despre acest film am scris ca „e despre caii de la Letea (si acesta e un proiect care a durat vreo 5 ani pina sa fie gata). Povestea lor incepe dinainte de acel moment mediatic emotionant si bine montat in film, cind totul parea idilic. Regizorul si-a prezentat documentarul ca o pierdere a inocentei, caii fiind iluzia libertatii salbatice. Desi pare un reportaj de pe Discovery, componenta umana a povestii e la fel de importanta pe cit cea a cailor – paralela intre cele doua specii reusind cu brio.

La categoria Studenteasca premiul a fost ex-aequo. Dintre cele doua, pe unul am reusit sa-l vad: My Kosher shifts (Iris Zaki, 2011). Am scris despre el ca „e un mic experiment foarte coerent cu regizoarea in prim plan. E atee si lucreaza in afara orelor de curs ca receptionista intr-un hotel al evreilor ortodocsi. Isi pune camera fixa si filmeaza discutiile pe care le intretine cu diversi etnici pe teme curente. Amuzant si original!” Al doilea film cistigator se numeste Ultima strada si e despre La Barceloneta.

Documentarul romanesc a avut 3 filme cistigatoare. Unul e despre Rosia Montana (as fi vrut sa-l vad, dar a rulat dupa ce am plecat din Sibiu; poate va rula prin Iasi cu alte ocazii), al doilea se numeste Noosfera si e despre un profesor de sociologie din Bucuresti care descopera o noua dimensiune a existentei umane (am vazut jumatate de ora din acest film, dar nu m-a convins), iar cel de-al treilea film premiat este Common Ground - vezi filmul aici - (Anne Schiltz si Charlotte Gregoire, 2012) – despre care va ziceam ca are mari sanse. Am scris despre el ca „a fost filmat in patru ani si abia acum s-a terminat. Actiunea se petrece intr-o scara de bloc din Drumul Taberei unde seful scarii, contabila si ceilalti locatari sint protagonistii propriei vieti, pe care si-o povestesc sincer si increztori in fata camerei care nu-i judeca si care ii asculta cu interes. Nu e un documentar dur si socant precum Turn off the lights, e mai insightful si mai adinc; e despre destine si convietuire.

Resurse
Video: 

Ceremonia de decernare a premiilor

Ceremonia de decernare a premiilor

Phnom Penh Lullaby

Phnom Penh Lullaby

He thinks he’s the best

He thinks he’s the best

Gone Wild

Gone Wild

My Kosher shifts

My Kosher shifts

Ultima strada

Ultima strada

Common Ground

Common Ground

Noosfera

Noosfera

Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei

Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei
Articol scris de Iosif Prodan | Lun, 22/10/2012 - 21:21
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif