- 2334
Stigmata - roman grafic
Romanul grafic Stigmata (editura Art), de Lorenzo Mattotti si Claudio Piersanti, aduce in prim plan o metafora prin povestea unui om pierdut, a unui viciat, a unui om cazut in patima bauturii, a desfriului, a nelegiuirii, dar caruia ii apar in miini ranile piroanelor care i-au fost batute odinioara in miini lui Iisus. Acest fapt il face sa para un sfint in fata celorlalti si purtator de puteri miraculoase. Desi acest personaj nu se poate vedea pe sine mai mult decit un mizerabil, un abrutizat al societatii, un individ care nu reuseste sa se ridice din neputinta.
Problema esentiala s-ar putea deduce din problematica divina si cea paminteasca referitoare la mizeria cu care omul nu lupta, ci se lasa sustras de partea ei si aceea a trupului, omul ca unicul care poate decide vicierea trupului sau, care ii coordoneaza miscarile, care se lasa condus de placeri ce pot sa-i distruga sufletul, deoarece orice exces duce la pierzanie. Ca in orice lupta, intotdeauna trebuie sa existe invinsi. In viziunea crestina omul e facut sa lupte cu patimile, cu greul, ci nu sa se sustraga prin fel de fel de tertipuri.
Asa cum spunea filosoful francez Emmanuel Levinas "suferinta fizica, in toate gradele sale, este o imposibilitate de a ne detasa de momentul existentei", caci omul incearca sa se elibereze prin vicii, si ceea ce reuseste atunci, se recupereaza treptat prin suferinta de natura fizica. E ca un circuit inchis, ca un troc pe care-l face omul cu sufletul lui, cu existenta lui. Ceea ce exista e supus temerilor, imperfectiunii sau cautarii continue de detasare si compasiune. Trupul este ca o emblema a vietii alese, este o contabilitate a ceea ce reusim sau nu. Adica omul se sustrage prin viciu existentei, amina suferinta prin "tranchilizante", incearca sa opuna prin uitare lupta sufletului cu durerea. Omul bareaza luciditatea, si-o reprima cum limitarile noastre ne priveaza de Bine propriu. Caci, in fond, nu putem face mai multe alegeri decit ne-au fost date sa facem.
Esenta povestii are o miza crestina. Ranile din palmele protagonistului semnifica faptul ca in ciuda oricarei probleme, in fata oricarei deznadejdi, Providenta vegheaza si orice lucru care ajunge sa ni se intimple e o incercare.
Alta idee extrem de importanta ar fi aceea de a nu se abuza de trup in detrimentul sufletului. Finalul certifica o apropiere a personajului de cuvintul lui Dumnezeu, adica de o instanta salvatoare, de un reper datator de nadejde ca o departare de zadarnicie.
Grafica (care apartine legendarului grafician Lorenzo Mattotti) este sugestiva, sint surprinse chipuri haine. Exista o duritate a expresiei artistice. Joaca benzilor desenate este schimbata cu griul existentei umane, cu acea intunecare in care se cade deseori. Chipuri care par sa iasa din bucatica de hirtie ca personajele trase de sfori. Ele ar putea fi ceea ce nu sint, dar sint in felul in care se aleg sa fie.
