articol
stats
books-express.ro

Namaste fara coaste

Sub pseudonimul "Sega", un turist roman isi publica jurnalul calatoriei sale in India, intitulat "Un roman de aventuri spirituale in India". In descrierea cartii ni se spune ca Namaste reprezinta un jurnal a doua calatorii, una a lui Sega (care e totodata si pseudonimul cu care semneaza autorul) in India si alta tot a lui Sega, dar cu o destinatie diferita, catre sine sau in sine. Desigur calatoria a fost facuta doar in India, iar Sega nu cred ca a reusit sa se indrepte catre sine deoarece l-au apasat multe alte probleme de natura “existentiala”. Al doilea motiv pentru care Sega nu avea cum sa-si “descopere” sinele in India e acela ca filosofia buddhista, si ma refer la cele predicate de maestrul Lao Tzu, indruma catre o eliminare a sinelui, o dezlegare, uitare, demistificare, o actiune de scapare de povara care este insusi sinele. Asadar al doilea jurnal sau a doua calatorie pentru Sega este imposibila, caci cine oare poate sa-si indrepte atentia catre nimic, catre vid? (fizicienii sau filosofii ca Heidegger, dar Sega nu e nici de una nici de cealalta).

Imi este greu sa scriu despre aceasta carte pentru ca nu vad nimic valoros in ea, ci mai degraba e o campanie de promovare turistica a Indiei. Nu sunt suparat pe Sega ca s-a saturat de dilemele filosofice asa cum pretinde in carte, filosofia este insasi o problema prin numele ei; sunt confuz si nu inteleg in ce sens afirma aceste lucruri, pentru ca sinele a aparut ca o problema filosofica si inca nu vad cum ar putea fi rezolvata altfel. Daca am fi onesti unii cu altii, am spune ca sinele ramane inca o problema filosofica ce trebuie discutata, iar daca facem altfel si spunem ca ne-am saturat de filosofie ar insemna sa incheiem orice dialog. Daca Sega ar fi fost onest, atunci cartea sa ar fi trebuit sa se sfarseasca undeva la mijloc cand descria cum se juca cu intrerupatoarele dintr-un hotel ce-l costase destul de scump. De altfel jurnalul sau nu e neaparat pentru calatoria din India ci mai degraba pentru inregistrarea fiecarei cheltuieli din acea calatorie. Putem afla pana si cat costa iarba si femeile de moravuri indoielnice din bordeluri. Sunt informatii deosebit de necesare pentru cunoasterea sinelui in India, trebuie sa o recunoastem.

Sega nu poate fi considerat scriitor nici jurnalist, reporter, fotograf, istoric, guru si vai de mine, in nici un caz filosof! Calatoria din prisma jurnalului sau este mai mult un concediu de odihna pe o anumita tematica. Jurnalul ni-l prezinta pe Sega, un veritabil mediocru ce are venituri rezonabile din domeniul media, facand una din altele sale excursii in locatii de vis pentru vizitatorii de pretutindeni. Una din destinatiile precedente fusese muntele Athos unde se pare ca Sega, fiul ratacitor, cauta Adevarul. De asta data se indreapta catre Mumbai, unde in prima noapte la hotel vizioneaza cu satisfactie in suflet traditionalele filme indiene ce le-au scos peri albi parintilor nostri in perioada comunista. Filmele indiene erau in voga la caminul cultural (tata mi-a povestit despre O floare si doi gradinari de cel putin 10 ori, noroc ca le mai taia si curentul) si presupun ca Sega era mare fan inca de pe atunci.

Finalul capitolului al 23-lea este de-a dreptul obscur, revoltator, patetic si fara nici un simt al realitatii. Imi pare nespus de rau pentru autor care a ajuns sa se infrunte pana si-n India cu asa-numitii “cocalari”, o specie de oameni care provoaca spaima si frustrari interioare greu inlaturabile de numeroasele ore de “meditatie dinamica”. Meditatii i-ar mai trebui lui Sega la limba romana care are mult de suferit din cauza neglijentei acestuia, intalnind dezacorduri in scriere si transliterari gresite (barem de-l intreba pe Liiceanu cum se scrie katharsis corect si nu mai scria chatarsis, lucru pe care elevii il stiu de cand il studiaza pe Blaga in liceu).

Colectivul Humanitas se va bucura mult de alegerea facuta (publicarea acestei carti) si sunt sigur ca ar mai recomanda si altele pe langa aceasta, precum Siddharta ori Narcis si Gura de aur ale lui Hermann Hesse sau Tao Te Ching a lui Lao Tzu, ori lucrari precum Catre Sine, Etica nicomahica sau Epistole ale autorilor antici Marcus Aurelius, Aristotel si Seneca. Aceste carti din urma sunt indicate pentru o mai buna cunoastere a sinelui.

Articol scris de Stefan Diaconu | Mie, 22/08/2012 - 23:04
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului Stefan Diaconu